Insistența turcilor – Cum îi faci față?

E puternică, e mereu prezentă, e tare ca piatra, nu o poți sparge, nu poți trece de ea. Cam așa simțim noi că este insistența turcilor, nici pomeneală să te poți pune cu ea.

Fie că e vorba de încă un fel de mâncare pe care ești invitat să-l încerci, fie că e vorba de situațiile în care turcii se deranjează ca să-ți facă un serviciu.

Le spui de sute de ori că „nu este nevoie”, „nu este nevoie” și chiar nu este nevoie! Ei parcă nu au urechi de auzit. Noi nu am reușit aproape niciodată să facem așa cum cum vrem noi, tot turcii au ieșit învingători.

Tu cum faci față inistenței turcilor?

Au un stil tare ciudat de a comunica uneori. Când se invită sau doresc să-și facă unii altora un serviciu (plata la restaurant, de exemplu) câteva minute bune se petrece un dialog de tipul:
– O să plătesc eu!
– Nu, nu se poate, te rog frumos!
– Te rog să mă lași pe mine să plătesc.
– Nu, sub nicio formă, nici nu se pune problema.
– Tu ai plătit data trecută.
– Da, dar atunci era ziua mea. Nici nu vreau să aud.

Și cam așa merge conversația încă ceva timp. E un obicei al lor, de parcă nu e frumos să spui din start: „Ok, accept să plătești tu.” Chiar dacă vei accepta în final, trebuie și e politicos să porți această conversație în care să pari că nu ești de acord din prima.

În cultura românilor, spre exemplu, întrebi o dată, de două ori, apoi gata, accepți sau refuzi. Ei bine, la turci, cu totul alta este situația, după cum ți-am povestit.

Pleci de la o gazdă și aceasta dorește să-ți dea și ceva la pchet, vreo trei sacoșe grele pe care nu ai mâini să le cari, explici că nu se poate, că practic nu ai cum să le cari, turcii par o stană de piatră, nici nu vor să audă că nu accepți! Trebuie să recunoaștem că uneori este destul de neplăcută această insistență și că, decât să stăm jumătate de oră într-o luptă de convingere pierdută din start, am adoptat tehnica acceptării și înfrângerii: n-ai ce face, nu te poți pune cu insistența turcilor.
#bataliepierdutadinstart