Povestiri in limba turca

Povestirile, anecdotele și glumele în limba turcă sunt extrem de binevenite atunci când dorești să înveți limba turcă! În afară de morala sau caracterul lor comic, beneficiezi și de posibilitatea de a învăța ori recapitula cu succes cuvinte și expresii în limba turcă. Având aceste lucruri în gând, am pregătit astăzi câteva povestioare și anecdote special pentru cei pasionați de studiul limbii turce. Așteptăm să ne scrii la secțiunea de comentarii titlul povestirii care ți-a plăcut cel mai mult, iar dacă ai o povestioară preferată în limba turcă, așteptăm să o împărtășești cu noi. Iată, deci, ce am pregătit pentru astăzi:

1. Köylü Ve Denizci – Țăranul și marinarul

Bir köylü bir denizciyle konuşuyordu: Un țăran vorbea cu un marinar:
– Baban nerede öldü? – Unde a murit tatăl tău?
– Deniz kazasında, dedi denizci. – Într-un accident pe mare, a spus marinarul.
– Ya deden? – Dar bunicul tău?
– O da denizde öldü. Bir gün büyük bir dalga kayığı batırdı. – Și el a murit pe mare. Într-o zi, un val mare i-a scufundat barca.
– Ya onun babası? – Dar tatăl lui?
– O da öbürler gibi, denizde öldü. – Și el a murit pe mare, ca și ceilalți.
– Ah dostum, dedi köylü, yerinde olsam deniz yolculuğu yapmazdım. – Ah, prietene, spuse țăranul, dacă eram în locul tău, n-aș mai fi mers pe mare.

Bu kez denizci sordu: De data aceasta a întrebat marinarul:
– Baban nerede öldü? – Tatăl tău unde a murit?
– Yatağında, dedi köylü. – În patul său, a spus țăranul.
– Ya deden? – Dar bunicul tău?
– O da. – Și el la fel.
– Ya onun babası? – Dar tatăl lui?
– Bütün ailem gibi, o da yatağında öldü. – Și el a murit în patul său, ca de altfel toată familia mea.
– Ah dostum, dedi denizci, yerinde olsam yatağıma hiç girmezdim. – Ah, prietene, spuse marinarul, dacă eram în locul tău, nu m-aș mai fi băgat niciodată în pat. 

2. Yan Gelip Yatmak – A se relaxa

Yabancı bir turist, Ege’nin bir kıyı ilçesinde çok güzel bir ahşap koltuk görmüş. Oradaki insanlara: – Un turist străin a văzut un fotoliu frumos din lemn, într-un district de pe malul Egeei. I-a întrebat pe oamenii de acolo:
– Bu koltuğu kim yaptı? Ustası yok mu? diye sormuş. – Cine a făcut acest fotoliu? Există un meșter?
– Var, ama pek dükkanında durmaz, demişler. – Există, dar nu prea stă în magazinul său, au spus.
– Nerede bulabilirim? – Unde îl pot găsi?
– Ya balık avlıyordur ya da bir ağacın altında yatıyordur. – Probabil că este la pescuit ori stă culcat sub un copac.
Meraklı turist adamı aramaya başlamış, bir süre sonra gerçekten de onu bir ağacın altında bulmuş. Yatıyormuş. – Curiosul turist a început să-l caute pe om, iar după un timp, chiar l-a găsit sub un copac. Stătea întins.
– Bu koltukları siz mi yapıyorsunuz? – Dumneavoastră faceți aceste fotolii?
– Evet ben yapıyorum. – Da, eu le fac.
 -Bunlar harika dostum. Bunu bana on dolara satar mısın? – Sunt minunate, prietene. Mi-l vinzi pe acesta cu zece dolari?
-Elbette satarım. – Desigur că ți-l vând.
-Bunları kaç günde yapıyorsun? – În câte zile le faci?
-Üç günde. – În trei zile.
-Üç günde on dolar çok az. Kendine birakç yardımcı al, bir günde bir koltuk yapmayı dene. Bu, ayda otuz koltuk, yani üç yüz dolar eder. Sonra büyük bir mağaza açarsın. Günde on, belki yirmi koltuk yaparsın ve ayda 6000-9000 dolar kazanırsın. – Zece dolari în trei zile este foarte puțin. Ia-ți câteva ajutoare, încearcă să faci un fotoliu pe zi. Acest lucru înseamnă treizeci de fotolii pe lună, adică trei sute de dolari. Apoi îți deschizi un magazin mare. Vei face pe zi zece sau poate douăzeci de fotolii și vei câștiga 6000-9000 de dolari.
-Sonra, demiş uykucu. – Și apoi? a spus omul somnoros.
-Ne demek sonra. Sonra zengin olur, yan gelip yatarsın, diye cevap vermiş turist. – Cum adică ”Și apoi”? Apoi o să devii bogat, o să stai și o să te relaxezi, a răspuns turistul.
Adam: – Peki, ben şimdi ne yapıyorum? demiş. Omul a zis: – Bine, dar eu acum ce fac?!

3. Așk Adası – Insula dragostei

Bir zamanlar bütün duyguların üzerinde yaşadığı bir ada varmış: Mutluluk, Üzüntü, Bilgi ve tüm diğerleri Aşk dahil. Odată, demult, exista o insulă pe care trăiau toate sentimentele, Fericirea, Tristețea, Înțelepciunea și toate celelalte, precum și Dragostea. 

Bir gün adanın batmakta olduğu duygulara haber verilmiş. Bunun üzerine hepsi adayı terk etmek için sandallarını hazırlamışlar. Așk adada en sona kalan duygu olmuş çünkü mümkün olan en son ana kadar beklemek istemiş. Ada neredeyse battığı zaman Așk yardım istemeye karar vermiş. Într-o zi, sentimentelor li s-a dat de veste că insula se va scufunda. La acestea, toate și-au pregătit bărcile pentru a părăsi insula. Dragostea a fost ultimul sentiment care rămăsese pe insulă pentru că a vrut să aștepte până în ultimul moment posibil. Chiar în momentul în care insula era aproape să se scufunde, Dragostea s-a hotărât să ceară ajutor. 

Zenginlik çok büyük bir teknenin içinde geçmekteymiş. Așk ‘Zenginlik, beni de yanına alır mısın?’ diye sormuş. Zenginlik ‘Hayır, alamam. Teknemde çok fazla altın ve gümüş var senin için yer yok.’ demiş. Așk çok güzel bir yelkenlinin içindeki Kibir’den yardım istemiş. ‘Kibir, lütfen, bana yardım et!’ Kibir: ‘Sana yardım edemem. Sırılsıklamsın ve yelkenlimi mahvedebilirsin.’diye cevap vermiş. Tocmai în acel moment, trecea pe acolo Bogăția, într-o ambarcațiune mare. Dragostea întrebă: „Bogăție, mă iei și pe mine cu tine?” Bogăția spuse: „Nu, nu te pot lua, am prea mult aur și argint în barcă și nu mai e loc și pentru tine.” Dragostea ceru atunci ajutor Mândriei, care trecea într-o barcă foarte frumoasă cu pânze: „Mândrie, te rog, ajută-mă!”. Mândria a răspuns: „Nu te pot ajuta. Ești udă-leoarcă și îmi poți distruge pânzele.”

Üzüntü yakınlardaymış ve Aşk yardım istemiş: „Üzüntü, seninle geleyim!’ Üzüntü: ‘Of, Aşk, o kadar üzgünüm ki yalnız kalmaya ihitiyacım var.’ Mutluluk da Aşk’ın yanından geçmiş ama o kadar mutluymuş ki Aşk’ın çağrısını duymamış. Aşk birden bir ses duymuş: ‘Gel, Aşk! Seni yanıma alacağım…’ Tristețea era prin preajmă și Dragostea îi ceru ajutorul: „Tristețe, vin și eu cu tine!” Tristețea îi spuse: „Of, Dragoste, sunt așa de tristă încât am nevoie să rămân singură.” Și Fericirea trecu pe lângă Dragoste, dar era atât de fericită, încât nu auzi strigătele Dragostei. Dragostea auzi dintr-o dată o voce: „Vino, te voi lua eu cu mine…”

Bu Aşk’tan daha yaşlıca birisiymiş. Aşk o kadar șanslı ve mutlu hissetmiş ki onu yanına alanın kim olduğunu öğrenmeyi akıl edememiş. Yeni bir kara parçasına vardıklarında Aşk’a yardım eden yoluna devam etmiş. Ona ne kadar borçlu olduğunu fark eden Aşk Bilgi’ye sormuş: ‘Bana yardım eden kimdi?’ – Era cineva mai bătrân decât Dragostea. Dragostea se simți așa de norocoasă și de fericită, încât nu-i trecu prin cap să întrebe cine era. Când au ajuns pe o bucată nouă de pământ, cel care a ajutat-o pe Dragoste și-a văzut mai departe de drum. Dându-și seama ce îndatorată îi era acelei persoane, a întrebat-o pe Înțelepciune: „Cine a fost cel care m-a ajutat?”

Bilgi:’O Zaman’dı’ diye cevap vermiş. ‘Zaman mı? Neden bana yardım etti ki?’ diye sormuş Aşk. Bilgi gülümsemiş: ‘Çünkü sadece Zaman așkın ne kadar büyük olduğunu anlayabilir.’ Înțelepciunea răspunse: „A fost Timpul.” „Timpul? De ce m-a ajutat el pe mine?” întrebă Dragostea. Înțelepciunea zâmbi: „Pentru că doar Timpul poate înțelege ce mare este dragostea.”

(Povestirea a fost preluată din ”Așk Öyküleri-Aşk dergisi)”

4. Öğrenci ve Bakkal – Elevul şi băcanul

Bir öğrenci, bir gün bir bakkal dükkanına girmiş ve bakkala sormuş: Într-o zi, un elev a intrat într-o băcănie și l-a întrebat pe băcan:
– 100 gram kahve kaç lira? – Cât costă 100 grame de cafea?
– 3,5 lira. – 3,5 lire.
– Ya bir kilo şeker? – Dar un kilogram de zahăr?
– 95 kuruş. – 95 de kuruși.
– 300 gram kahve, üç kilo şeker kaç lira eder? – Câte lire fac 300 de grame de cafea și trei kilograme de zahăr?
– 13 lira 35 kuruş eder. – 13 lire și 35 de kuruși.
– Size 15 lira versem, kaç lira geri verirsiniz? – Dacă v-aș da 15 lire, câte lire v-ați da înapoi?
– 1 lira 65 kuruş. – 1 liră și 65 de kuruși.
– Bir kağıda yazar mısınız bunları. – Puteți să-mi scrieți astea pe o hârtie?
– Memnuniyetle. Al bakalım, işte oldu. Şimdi söyle bakalım, yazmamı niçin istedin? – Cu plăcere. Poftim, s-a făcut. Acum spune-mi, de ce ai vrut să le scriu?
– Şey…. bu benim matematik ödevimdi efendim. Yapamadım da… – Păi… aceasta era tema mea la matematică, domnule. Și nu am putut să o fac…

5. Gül Bahçesi – Grădina de trandafiri

Zamanın birinde bir kasabada yaşayan dünyalar güzeli bir kız varmış. Bu kız öyle güzelmiş ki çok uzak şehirlerden ve ülkelerden çok zengin, çok yakışıklı, asil pek çok delikanlı onu görmeye gelirmiş. Kendisiyle evlenmek isteyen nice prensi nice şovalyeyi reddeden güzel kız kimseleri beğenmezmiş. Odată, demult, era o fată nespus de frumoasă ce trăia într-un târgușor. Această fată era atât de frumoasă, încât veneau să o vadă din orașe și țări îndepărtate mulți tineri foarte bogați, foarte chipeși, de viță nobilă. Însă frumoasei fete nu-i plăcea de nimeni și-i respingea pe nenumărații prinți și cavaleri care doreau să se căsătorească cu ea. 

Bu arada aynı kasabada yaşayan ve bu kıza aşık olan genç bir delikanlı da bu kızı istemiş. Ama kız onu da reddetmiş. Aradan uzun yıllar geçmiş. Bizim delikanlı kasabadan ayrılmış. Kendine başka bir hayat kurmuş ve evlenmiş, çoluk çocuğa karışmış. Bir gün yolu bir zamanlar yaşadığı güzel, küçük kasabaya düşmüş. Tot atunci, a venit să o ceară în căsătorie pe această fată și un tânăr îndrăgostit de ea din același târgușor. Dar fata îl respinse și pe el. Între timp, s-au scurs mulți ani. Tânărul nostru părăsise târgușorul. Își găsi un alt drum în viață, se căsători și avu copii. Într-o zi, drumurile l-au dus către târgușorul în care trăise odată.

Orada tanıdık birine rastladığında aklına bir zamanlar orada yaşayan dünyalar güzeli kız gelmiş ve ona ne olduğunu sormuş. Yaşlı adam önünde gül bahçesi olan bir evi göstererek kızın evlendiğini söylemiş. Bizimki bir zamanlar herkesi reddetmiş olan kızın kocasını pek merak etmiş. Când întâlnea pe cineva cunoscut, întreba ce se întâmplase cu acea fată nespus de frumoasă care trăise acolo. Bătrânul, arătând către o casă cu o grădină de trandafiri în față, îi spuse că fata se căsătorise. Tânărul nostru era tare curios să-l vadă pe soțul fetei care demult respinsese pe toată lumea.

Bir gün gizlenip kocasını evden çıkarken görmüş. Kızın kocası şişman, kel ve çirkin mi çirkin bir adammış. Üstelik zengin bile değilmiş. Çok merak eden adam kocası gittikten sonra evin kapısını çalmış. Kız kapıyı açınca kendini tanımış ve neden böyle bir adamla evlenmiş olduğunu sormuş. Kız da ona arkasındaki gül bahçesinden en güzel gülü koparıp getirirse cevabı vereceğini bu arada tek şartının bahçede ilerlerken geriye dönmemesi olduğunu söylemiş. Într-o zi, se ascunse și îl văzu pe soțul fetei ieșind din casă. Soțul era un om gras, chel și foarte urât. În plus, nu era nici bogat. Tare curios, bărbatul bătu la ușa casei, după ce soțul se îndepărtă. De îndată ce deschise ușa, fata îl recunoscu, iar bărbatul întrebă de ce se căsătorise cu un astfel de om. Fata îi spuse că îi va răspunde la întrebare de îndată ce îi va aduce cel mai frumos trandafir din grădina din spatele lui, cu condiția să nu se întoarcă nicicum înapoi, pe măsură ce înainta în grădină.

Adam da bunu üzerine yüzlerce güzel gülün olduğu bahçede ilerlemeye başlamış. Birden çok güzel sarı bir gül görmüş. Tam ona doğru eğilirken biraz ileride kocaman pembe bir gül gözüne çarpmış. Tam ona uzanırken daha ileride muhteşem güzellikte kırmızı bir gül goncası görmüş. Auzind acestea, bărbatul începu să înainteze în grădina cu sute de trandafiri nespus de frumoși. Deodată, văzu un trandafir galben, deosebit de frumos. Chiar când se apleca să-l culeagă, puțin mai în față, zări un trandafir imens, de culoare roz. Tocmai cand se întindea către el, văzu și mai în față un trandafir roșu, înmugurit, de o frumusețe rară.

Derken bir de bakmış ki bahçenin sonuna gelmiş ve mecburen oradaki bir gülü koparıp kıza götürmüş. Bahçenin en güzel gülü getirmesini beklerken kız bir de ne görsün yaprakları solmuş cılız bir gül… În acest timp, își dădu seama că ajunsese în capătul grădinii și, astfel, a fost nevoit să culeagă trandafirul oarecare care se afla acolo și să-l ducă fetei. Fata, care aștepta să i se aducă cel mai frumos trandafir din grădină, ce să vadă? un trandafir firav, cu petalele uscate.

Bunu üzerine adama dönen kız şöyle demiş: ‘Bak, gördün mü? Her zaman daha iyisini bulmak isterken ömür geçer ve sen en kötüsüne razı olmak zorunda kalırsın… Bu yüzden gençlik elden gitmeden elindekiyle yetinebilmeyi öğrenmek gerekir…’ La acestea, fata, întorcându-se către bărbat, îi spuse: ‘Uite, ai văzut? Mereu atunci când  vrei să-l găsești pe cel mai bun, viața trece, iar tu ești nevoit să-l accepți pe cel mai urât. Tocmai de aceea, până nu se duce tinerețea, trebuie să înveți să te mulțumești cu ceea ce ai deja.’

6. Tebessüm – Zâmbetul

Küçük bir kasabada dertlerini kucağına almış yaşlı bir adam sabahın ilk saatlerinde yürüyüşe çıkmıştı. La primele ore ale dimineții, într-un orășel, un om în vârstă pornise la drum, luând cu el toate problemele pe care le avea. Kasabanın okulunun yanından geçerken küçük bir kızın ona gülümsediğini gördü. Pe când trecea prin dreptul școlii din oraș, văzu cum o fetiță îi zâmbește.

Bu gülümsemeyle kendine gelen adam kendini iyi hissetmeye başlamıştı. Hüzünden mutluluğa değişen bu hava içinde yakın geçmişte kendisine yardım eden bir dosta teşekkür etmediğini  hatırladı. Omul, care își venise în fire odată cu acest zâmbet, începuse să se simtă mai bine. În toată această situație în care tristețea se transformase în fericire, își aminti că nu-i mulțumise unui prieten de la care primise ajutor nu cu mult timp în urmă.

Hemen cebinden kağıt ve kalem çıkararak bir not yazdı, arkadaşına yolladı. Imediat scoase din buzunar hârtie și un creion, îi scrise prietenului său un mesaj și repede i-l și trimise.

Notu yolladığı arkadaşı bu teşekkürden o kadar keyiflendi ki, her öğlen yemek yediği lokantada garson kıza yüklü bir bahşiş bıraktı. Prietenul căruia îi trimisese mesajul se binedispuse într-atât, încât îi lăsă un bacșiș mare fetei care îl servea în fiecare zi la restaurant. Garson kız hayatında ilk defa bu kadar yüksek bir bahşiş  alıyordu. Fata primise pentru prima dată în viața ei un bacșiș așa de mare.

Akşam eve giderken, kazandığı paranın bir kısmını her zaman geçtiği yolun köşe başında oturan fakir adamın şapkasına bıraktı. Seara, în drum spre casă, lăsă o parte din banii câștigați în pălăria săracului ce stătea la colțul drumului pe care trecea mereu.

Adamın üç gündür boğazından neredeyse hiç bir şey geçmediği için çok multu oldu. Hemen bir lokantaya giderek karnını güzelce doyurdu. Omul se bucură nespus pentru că, timp de trei zile, nu mai pusese nimic în gură. Imediat intră într-un restaurant și-și potoli foamea. Karnını doyurduktan sonra, bir apartmanın bodrumdaki tek kişilik odasının yolunu ıslık çalarak tuttu. După ce se sătură, se îndreptă fluierând către cămăruța sa de o persoană, de la subsolul unui bloc.

Öyle neşeliydi ki, bir saçak alıtında titreyen köpek yavrusunu görünce kucağına aldı ve epey bir süre onu okşadı. Daha sonra onu evine götürdü. Küçük köpek yavrusu gecenin soğuğundan kurtulduğu için o kadar mutluydu ki sıcak odada sabaha kadar koşuşturup durdu. Era atât de vesel, încât luă acasă un pui de cățel care tremura sub o streașină și-l mângâie mult timp. Mai apoi, îl aduse în casa sa. Cățelușul, fericit din cale-afară că fusese salvat din frigul nopții, sări toată noaptea prin camera încălzită.

Gece yarısından sonra beklenmedik bir olay olmuş, apartmanı dumanlar sarmıştı. Bu bir yangın başlangıcıydı. După miezul nopții, se petrecu ceva neașteptat, blocul a fost înecat în fum. Era începutul unui incendiu. Dumanı koklayan köpek yavrusu öyle bir havlamaya başladı ki, önce fakir adam uyandı. Sonra da bütün apartman halkı. Cățelușul, care simțise fumul, începu să latre atât de tare, încât mai întâi se trezi omul sărman, apoi toți oamenii din bloc.

Anneler, babalar, dumandan boğulmak üzere olan yavrularını kucaklayıp, ölümden kurtardılar. Mamele și tații și-au luat și au îmbrățișat copii pe cale să se sufoce, sâlvându-i astfel de la moarte.

Bütün bunların hepsi, beş kuruşluk bile maliyeti olmayan bir tebessümün sonucuydu. Toate acestea au fost rezultatul unui zâmbet care nu costă nici măcar cinci bani.

7. Doktorluk – Meseria de doctor

Hoca’ya sormuşlar: ”Doktorluk bilir misin?” diye. – L-au întrebat pe hogea: „Te pricepi în meseria de doctor?”

‘Bilirim’ demiş ve şöylece özetlemiş bildiklerini: – „Mă pricep”, a spus și a rezumat astfel ceea ce știa despre această meserie:

‘Ayaklarını sıcak tut, başını serin, kendine bir iş bul, düşünme derin.’ – „Păstrează-ți picioarele calde, capul la răcoare, găsește-ți ceva de făcut, nu gândi prea mult”.

8. Benim yerime seni götürür – Te va lua pe tine în locul meu

Hoca Nasreddin ölüm döşeğindeymiş. Karısını çağırmış. – Nastratin hogea era pe patul de moarte. A chemat-o pe soția sa la el.

-Hanım en güzel elbiselerini giy, iyice kokular sürün, tak takıştır yanıma gel otur. – Doamna mea, îmbracă cele mai frumoase haine, dă-te mult cu parfum, prinde-ți părul și vino lângă mine și stai jos.

-Ayol hoca delirdin mi sen. Bu durumdayken ben nasıl süslenirim? – Hei, hogea, ai înnebunit si tu? Cum să mă gătesc când tu te afli într-o asemenea situație?

-İyi ya Azrail gelince belki beğenip benim yerime seni götürür. –  Ei, lasă, când va veni Azrail (îngerul care vestește moartea în cultura turcilor) poate că o să-i placă de tine și, în locul meu, te va lua pe tine cu el.

9. Balık – Peștele

Hoca yolculuk sırasında mola verip bir hana girer. Bu sırada hana bir başka yolcu daha girer ve ikisi birden hancıdan yiyecek birşeyler isterler. Fakat hancı yiyecek olarak sadece bir balık olduğunu söyler ve bunu paylaşmalarını önerir. Bunun üzerine Hoca: În timpul unei călătorii, hogea face un popas și intră într-un han. În acel moment în han intră încă un călător și cer în același timp de mâncare hangiului. Însă hangiul le spune că nu are de mâncare decât un singur pește și îi sfătuiește pe cei doi să-l împartă. Auzind acestea, hogea spune:

– Ben balığın sadece başını yiyeceğim der. Hancı bunun nedenini sorar. Hoca da: – Eu voi mânca doar capul peștelui. Hangiul îl întreabă care este motivul acestui lucru.
– Balık başı zekayı artırır. Balık başı yiyen insan akıllı olur der. Bunun üzerine diğer yolcu hemen atılır ve Hoca’ya : – Peștele își are inteligența în cap. Cel ce mănâncă capul peștelui se înțelepțește.
– Balık başını niye sen yiyeceksin? Ben yemek istiyorum der. Hocada itiraz etmez. Balığın koca gövdesini Hoca yer ve bir güzel karnını doyurur. Diğer yolcu ise sadece balığın başını yer ve Hoca’ya seslenir: – Auzind acestea, celălalt drumeț interveni numaidecât și îi spune lui hogea: – De ce să mănânci tu capul de pește?! Eu vreau să-l mănânc. Hogea nu se opune. Hogea mănâncă ditamai bucată de pește și se satură însă celălalt drumeț mănâncă doar capul peștelui și i se adresează lui hogea:
– Sen koca gövdeyi yedin karnını doyurdun. Ben sadece kafayı yedim aç kaldım der. Hoca da bunun üzerine şöyle der: – Tu ai mâncat ditamai bucata de carne de pește și te-ai săturat. Eu am mâncat doar capul și am rămas flămând.
– Bak nasıl akıllandın! – Iată, deja te-ai și deșteptat!

10. Onun Üstü Daha Kirli – Hainele lui sunt mai murdare

Hoca’nın hanımı dere kenarında çamaşır yıkarken bir karga gelip sabunu kapmış. Zavallı kadın: – În timp ce soția lui Nastratin spăla rufe pe marginea unui râu, un corb a venit și a înfășcat săpunul. Sărmana femeie spuse:

– Aman hoca, demiş, karga sabunu kaçırıyor. – Doamne Dumnezeule, corbul îmi fură săpunul.

Hoca: – Be hanım demiş, bırak götürsün. Onun üstü bizimkinden daha kirli… Hogea zise: – Măi femeie, lasă-l să-l ia. El are haine mai murdare decât ale noastre…

11. Düşünen Hindi – Curcanul care gândește

Küçük bir papağanın on beş altına satıldığını gören Hoca, bir koşuda evine gidip kümesteki hindisini tutmuş. Apar topar pazara götürüp başlamış bağırmaya. – Văzând Hogea că la piață s-a vândut un papagal cu 15 galbeni, într-o fugă se duse acasă și luă curcanul din ogradă. L-a dus într-un suflet la piață și începu să strige.

– Satılık hindi… Satılık hindi… Yirmi altına satılık hindi! – Curcan de vânzare… Curcan de vânzare… Curcan de vânzare cu 20 galbeni

Şaşırmışlar pazardakiler. – Cei din piață se mirară.

– Yahu hocam demişler. Bir hindinin yirmi altın ettiği nerede görülmüş? – Hei, hogea, au spus. Unde s-a mai pomenit să se vândă un curcat cu 20 galbeni?

– Ne var yani diye çıkışmış hoca. Demin bir kuşu on beş altına sattılar. – Și ce adică, sări ca ars hogea. Puțin mai devreme au vândut o pasăre cu 15 galbeni.

– Ama o papağandı demişler. Tıpkı insan gibi konuşuyor o. – Dar acela era un papagal, spuseră. Vorbește la fel ca oamenii.

– Olsun demiş Hoca. O konuşursa bu da düşünür! – Nu contează, zise hogea. Dacă acela vorbește, apăi acesta gândește!

11 povestiri și anectode ne-au însoțit în acest articol. Te așteptăm cu drag să răsfoiești și alte articole de la noi de pe site. Pe curând!