Dupa ce se dau in vant turcii

Când vine vorba de mâncare și de dulciuri, turcii știu și pot să ofere cele mai gustoase variante de preparare a anumitor alimente. Astăzi facem împreună o incursiune prin bucătăria turcească și aflăm care sunt ingredientele care au plasat bucătăria turcească printre primele trei din lume!

Enginar – Anghinarea

Dacă este să ne luăm după originea sa botanică, anghinarea nu este altceva decât un mărăcine comestibil, care arată extrem de bine. Aceste plante înalte sunt cultivate în Orientul Mijlociu și în Turcia, unde sunt considerate o adevărată delicatesă. Turcii îndepărtează de obicei frunzele și păstrează doar ”inima” plantei. În piețe, anghinarea proaspătă se vine împreună cu tulpina, astfel încât cumpărătorii să o poate pune în vază, la fel ca pe un buchet de flori!

Înainte de a fi preparată, anghinarea trebuie frecată cu sare și scufundată în apă rece, pentru a preveni decolorarea ei. Cel mai obișnuit mod în care această legumă delicioasă este pregătită este fiartă la aburi cu ulei de măsline și servită ca atare, cu mărar, sau alături de bob – bakla, migdale și roșii. Ambele preparate poartă denumirea de zeytinyağlı enginar – anghinare cu ulei de măsline.

O altă variantă pe care o vei întâlni în Turcia este anghinarea umplută cu orez și mirodenii și învelită apoi în foi de viță, toată nebunia fiind scăldată în ulei de măsline! Poți găsi ”inimi” sau ”miez” de anghinare gata curățate sub formă înghețată, în supermarketuri.

Semiz otu – Iarbă grasă

Varianta turcească are frunzele ceva mai cărnoase și este consumată sub formă de salată, cu iaurt înțesat de usturoi. Se numește semiz otu salatası şi o vei întâlni servită pe post de meze – aperitiv sau acompaniind carnea la grătar. Alte modalități în care poate fi preparată: mărunțită alături de carne tocată sau sotată alături de fasole.

Bamya – Bamele

Bamele poaspete sunt tare îndrăgite de turci, aceștia consumându-le sotate ușor cu lămâie, sau adăugate în preparatele cu sos și carne. Atunci când vrei să cumperi bame, trebuie să te uiți după bucățile de un verde aprins, fără pete și care au o textură tare. Pentru a îndepărta perișorii de la suprafața legumei este nevoie să le freci ușor cu o bucată de material. Vei vedea șiraguri de bame uscate legănându-se în soare, în piețele din Turcia, alături de vinete și ardei.

Patlıcan – Vânata

De multe ori, vinetele sunt amintite sub denumirea de ”carnea săracului”, iar în Turcia nu există local sau restaurant în care să nu întâlnești măcar un fel de mâncare pregătit cu această legumă delicioasă!

În timpul perioadei otomane, bucătarii palatului pregăteau nu mai puțin de 40 de mâncăruri diferite cu această legumă, iar astăzi turcii spun că în țara lor există peste 200 de rețete pe bază de vinete.

Forma vinetelor variază de la cele clasice, lunguiețe, la cele bombate, de tipul unui mănuși de box. Sunt și cele extrem de subțiri și lungi, ideale pentru dolma – vinete umplute. Patlıcan ezmesi şi patlıcan salatası sunt două tipuri de aperitive extrem de răspândite, pregătite din vinete care au fost în prealabil afumate, procedeu denumit dumanlama sau tütsüleme. În cazul acestor aperitive, vinetele sunt scăldate în ulei de măsline și mult suc de lămâie proaspăt stors.

Trebuie să știi că fiecare parte a vinetei este folosită în Turcia. Coaja, spre exemplu, este uscată la soare, pusă pe șiraguri și vândută în piețe. Odată rehidratată în apă, coaja aceasta este umplută în anotimpul rece cu un pilav aromat sau cu bulgur picant. În Gaziantep și Antakya, coaja este folosită într-un preparat specific zonei, acolo unde se fierbe în ulei de măsline și zeamă de lămâie.

Tot în zona sudică, o altă specialitate este vânăta murată și umplută cu ardei iuți, iar în Adana poți întâlni chiar și dulceața de vinete, pregătită din varianta mini a acestei legume.

Înainte de a prăji vinetele, gospodinele taie fâșii din coajă, astfel încât vânăta rămâne dungată, mai ceva ca o zebră însetată, iar apoi le scufundă pentru jumătate de oră într-un bol cu apă sărată. Acest procedeu îndepărtează substanțele din vânătă care ar putea produce indigestie. Bineînțeles, este nevoie să scurgi de apă și să storci bine vinetele înainte de a le pune în tigaie.

Pancar – Sfecla

Cea mai iubită formă în care această legumă se mănâncă este murată într-un amestec de oțet, usturoi și sare. Sigur ai remarcat în restaurantele turcești un aperitiv de culoare roșiatică… ei bine, este vorba despre un preparat din sfeclă și iaurt, deosebit de răcoros. Felii de sfeclă murată sunt folosite pentru a da o culoare de roșu puternic șalgamului – o altă delicatesă preferată de turci alături de un kebap delicios.

Biber – Ardei

Tipul de ardei pe care îl vei remarca peste tot în Turcia este cel subțire și verde, fructul necopt al plantei intitutală generic capiscum. Cei roșii sunt adesea uscați la soare și vânduți în șiraguri, în piețele locale. Çarliston biber, cel verde foarte deschis, cu o formă adesea îmbârligată, amintind de papucii tradiționali turcești, sunt perpeliți pe grătar și serviți alături de kebap-uri delcioase.

Ardeii iuți nu sunt folosiți ca atare în mâncare, ci mărunțiți și folosiți cruzi în salate sau în aperitive, așa cum se întâmplă în çingene pilavı sau taze ezmesi. Kırmızı biber, ardeiul iute roşu, este uscat și folosit în nenumărate feluri de mâncare.

Kabak – Dovlecel/Zucchini 

La începutul sezonului, dovlecelul tânăr este vândut în piață împreună cu floarea sa de culoare galben-portocalie, din care se obișnuiește să se prepare un alt fel de mâncare. În acest caz, florile sunt umplute cu bulgur sau cu orez plin de tot felul de mirodenii, care mai de care mai îmbietoare. Vei găsi dovlecei umpluți, dovlecei serviți în iaurt rece cu usturoi, sau sub formă de mücver – chifteluțe din dovlecel cu telemea și verdeață.

Pırasa – Prazul

În piețele din Turcia, tulpinile de praz sunt lungi precum o crosă de hochei! Poți întâlni deseori expresia ”pırasa bıyıklı” – atunci când se amintește de cineva care are barba lungă și bogată. Prazul a fost preparat încă de când turcii au migrat din Asia Centrală, iar astăzi se întâlnește în supe, plăcinte, mâncăruri scăzute, sau gătiți în ulei de măsline – zeytinyağlı pırasa. Pırasa dolması este de fapt denumirea pentru praz umplut, caz în care sunt umpluți cu carne tocată și orez, aceste preparat fiind servit de obicei alături de un ou și de sos de lămâie.

Kayısı – Caisa

Caisele zemoase şi parfumate pentru care Turcia este renumită sunt consumate proaspete, dar, mai ales, uscate, pe post de gustare. Pe acoperișurile caselor din Anatolia Centrală turișii pot remarca cearșafuri pline de fructele galben-portocalii, puse la uscat. Acestea urmează să fie umplute cu nuci sau cu pastă de migdale sau kaymak, într-un desert savuros denumit kaymaklı kayısı.

Tot delicioasele caise sunt preferate pentru a fi umplute cu un mix de carne de miel şı orez, alteori sunt adăugate la fierturi cu carne de pui sau miel, fiind deasemenea folosite în pilafuri, alături de alte fructe uscate și semințe (este vorba de mâncăruri sărate, nu de deserturi).

Din caise gospodinele mai pregătesc hoșaf – compot. Caisele uscate natural, la soare, au o culoare maronie, iar cele uscate în mod comercial sunt tratate cu dioxid de sulf pentru a-și menține vibrantă culoarea portocalie.

İncir – Smochinele

Pentru a te bucura de o smochină delicioasă, e nevoie să ai răbdare, căci cele mai bune fructe sunt cele bine-coapte, nu cele verzi și ferme la atingere. Cu toate acestea, și smochinele verzi, necoapte sunt culese și sunt utilizate într-o delicioasă rețetă – yeșil incir reçeli – dulceață de smochine verzi.

Recoltele anuale de smochine din Turcia sunt uriașe, iar o bună parte dintre acestea sunt uscate la soare până când suprațata lor se întărește, rezultând fructe cu o textură elastică și semințe crocante, aurii. Turcia este unul dintre cei mai mari exportatori de smochine din lume, alături de caise.

Karpuz ve Kavun – Pepenele roșu și pepenele galben

Deși nu fac parte din aceeași familie, aceste soiuri de pepene sunt vândute alături în piețe și supermarketuri, la fel ca în România. Ambele sunt savurate pe post de gustare, în orice moment al zilei, sau tăiate în cubulețe și oferite la începutul mesei, sau în felii și servite la final.

O modalitate foarte îndrăgită a turcilor de a mânca pepenele este cubulețe, alături de brânză feta, căci textura moale și zemoasă a fructelor se completează de minune cu brânza sărată. Ai încercat această combinație până acum? Dacă nu, e timpul să o faci, să vezi cum au turcii gusturile!

Conserve felurite din miez necopt de pepene roșu sau galben sunt la mare căutare în zonele sudice ale Turciei.

Nar – Rodia

În Turcia, se crede că rodia este simbolul frumuseții și al fertilității, fructul care este benefic sufletului, pentru că are puterea de a elimina supărarea, ura și invidia. Trebuie să știi că în timpul perioadei otomane existau încă două tipuri de rodie, cea cu coaja albă și cea cu coaja violet. Există rodii cu gust mai acrișor, folosite pentru acrirea salatelor și mâncărurilor.

Te poți pomeni cu un bol plin cu semințe de rodie, alent curățate și răcite, între felurile de mâncare, pentru a elimina aromele mâncărurilor precedente și pentru a-l pregăti pentru felul următor. Acest bol divin este uneori asezonat cu frunze proapete de mentă.

Bobițele de rodie sunt presărate pe deserturi dar și pe salate, aperitive sau pilaf.