Larisa/Izmit/Turcia: Postul de Ramazan vazut prin ochii mei

Larisa este o prietenă de nădejde a Comunității noastre, ea având deja la activ două articole superbe pe site-ul nostru! Dacă le-ai ratat, poți afla povestea ei de aici:

Primul articol: Iubire fără granițe

Al doilea articol: Povestea continuă

Astăzi revine cu impresii personale legate de perioada Ramazanului, cea în care ne aflăm în aceste zile. Postul se încheie în seara zilei de joi, 14 iunie 2018, și este urmat de trei zile de sărbătoare! Prietena noastră se află de ceva timp în Turcia, în Izmit, iar surpriza pe care ne-a făcut-o scriind articolul de față este una extrem de plăcută pentru noi, un cadou pentru cei cinci ani împliniți ai proiectului Turca La Un Ceai! Mulțumiri sincere și multă apreciere se îndreaptă către Larisa! Îți mulțumim mult, draga noastră!

Luna postului de Ramazan, văzută prin ochii mei

Salut cu drag echipa „Turca La Un Ceai” și pentru că, în urmă cu câteva zile, împlineați cinci ani de dăruire completă în numele a tot ceea ce ține de Turcia, nu pot decât să vă urez un „La Mulți Ani!” de unde altundeva, dacă nu din țara magică, Turcia!

Este pentru prima dată când mă aflu aici în perioada postului de Ramazan, început în urmă cu două săptămâni. Este o perioadă care mă face să descopăr și să experimentez, pe „propria-mi piele”, de ce acest post are o însemnătate uriașă pentru lumea musulmană.

Logodnicul meu, fiind musulman practicant, încă de la vârsta de 12 ani a ținut postul de Ramazan, desigur, adaptat pentru vârsta lui de atunci. Încă dinaintea postului de Ramazan din acest an, i-am spus lui Çağrı că intenționez să țin post pentru prima dată, dorind să o fac pentru propria-mi credință. Am găsit acest lucru ca fiind o oportunitate pentru sufletul meu, de a mă apropia și mai puternic de Dumnezeu. Eu sunt creștină și Dumnezeu este pe primul loc în inima mea. Dacă țin postul de Ramazan, acest lucru nu îmi va schimba cu absolut nimic credința actuală, ba încă, cred eu, mi-o va întări.

Așa că am dorit să fiu foarte conștiincioasă, să mă trezesc în plină dimineață, la ora 2:00, pentru a pregăti masa de sahur (masa de dimineață, înainte de răsăritul soarelui, ultima masă înainte de dezlegarea postului, numită Iftar). Înainte de a-mi suna alarma telefonului, am fost trezită de zgomotul puternic al tobelor, făcut de Ramazan davulcusu, „toboșar al Ramazanului”, angajat de către municipalitatea orașului să trezească fiecare familie în parte înainte de masa de sahur. El se plimbă pe toate străzile bătând puternic la tobe, intonând fel și fel de rime, toate având că temă perioada aceasta a postului de Ramazan, majoritatea haioase, după spusele lui Çağrı. Încă nu m-am obișnuit cu această tradiție, deși acum încep să-i asemăn cu ai noștri colindători din preajma Crăciunului, numai că acești Ramazan davulcuları „colindă” străzile într-un mod asurzitor, exact atunci când ți-e somnul mai dulce. Drept urmare, în fiecare dimineață, tresar brusc în pat la auzul acestor zgomote de tobă. Lui Çağrı i se pare amuzant felul în care de fiecare dată, acești „vestitori ai sahurului”, așa cum îi numesc eu, reușesc să mă trezească.

Prima săptămână de Ramazan a trecut relativ ușor pentru mine, ținând cont de faptul că, în mod absolut curajos, am ales să țin post exact ca Çağrı, adică postul complet, fără apă sau mâncare, de la răsărit până la apus. Lucru care s-a dovedit a fi complet nepotrivit pentru organismul unei persoane care ține un astfel de post pentru prima dată. Din a doua săptămână, am hotărât să țin postul doar cu apă, lucru care iarăși a fost ușor „dăunător” organismului meu (însemnând niște puternice „arsuri stomacale”). Asta ne-a făcut să înțelegem că cel mai bine ar fi să urmez acest post, pentru început, exact așa cum l-a ținut Çağrı pentru prima dată la vârsta de 12 ani : înjumătățit, adică de dimineață până la ora 14:00, fără apă sau mâncare.

Acum mă simt excelent și mă bucur și mai mult de această lună, în care efectiv nu ne concentrăm pe lucrurile materiale, ci punem accent pe cele spirituale. Îmi place să observ la Çağrı seriozitatea cu care tratează acest post, ceea ce nu mă face decât să apreciez cu adevărat importanța postului în viața oricărei persoane care are credință în suflet. Mă bucur că, în acest fel, ne amintim cât de important este să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru fiecare masă de care avem parte zilnic, pentru apa care ne stă la dispoziție zi de zi, secundă de secundă, fără de care viața nu ar fi posibilă. Lucruri de o importanță incredibilă care ies la iveală doar cu ajutorul postului, fie el postul Ramazan sau postul pentru creștini.

Se simte atmosferă de sărbătoare în Turcia, cel puțin asta simte sufletul meu. Ca și creștină cred cu tărie că această perioadă de post, numită – Ramazan – pentru musulmanii din Turcia, mă învață foarte bine ce înseamnă să am răbdare atunci când vreau ceva cu ardoare, să fiu modestă atunci când privesc la mine însămi și să mulțumesc pentru dulcea răsplată, ce vine ca o simplă urmare a răbdării și a modestiei.

Am apreciat la Çağrı un lucru pe care mi l-a spus cu mult timp în urmă, privindu-mă în ochi în cel mai iubitor mod posibil, într-una dintre discuțiile noastre în ceea ce privește religia, că nu ar schimba absolut nimic la mine. Teoretic eu sunt creștin-ortodoxă, însă nu practic religia ortodoxă. Biblia este cartea sufletului meu, cuvântul activ al Lui Dumnezeu și, cum îmi place mie să spun, ori de câte ori cineva mă întreabă ce religie am, ei bine, iubire este „religia” mea, pentru că Dumnezeu este iubire. Și uite că tocmai am citat din Biblie. Çağrı apreciază pasajele din Biblie citite de mine. Și eu, la rândul meu, apreciez multe lucruri din credința lor, cum ar fi faptul că au un întreg capitol dedicat Fecioarei Maria în Kuran, Meryem Süresi, faptul că ei chiar celebrează gestul incredibil al lui Avraam de a-și sacrifica propriul fiu, dovedindu-i astfel Lui Dumnezeu cât de mare îi este credința, celebrare ce poartă numele în Turcia de Kurban Bayramı.

La masa noastră se dă cel mai bun exemplu de împletire a credințelor. Cum anunță muezinul dezlegarea postului, Çağrı rostește în mare șoaptă o mică rugăciune în turcă, iar eu în limba română îi mulțumesc Domnului pentru toate. Postul se deschide cu un pahar mic de apă, urmat de smochine sau curmale, continuând ușor cu bolul de ciorbă, apoi avem o scurtă pauză de zece minute până la servirea următoarelor preparate. Abia dacă ne mai putem atinge de desert, așa că, de cele ai multe ori, desertul îl savurăm mai târziu. Zilele trecute, târziu după masa de Iftar, am primit o farfurie de la vecinii de sub etajul nostru, conținând un superb güllaç, un desert tare ușor, cu un aluat subțire, îmbibat în lapte, plin cu nuci, alune, fistic, tare parfumat și gustos, ce se consumă în special în perioada postului de Ramazan.

Am observat că sunt și mulți turci care nu țin post, tineri, adulți, ori oameni în vârstă. Motivele pot varia, însă Çağrı mi-a spus că observă o scădere serioasă a importanței acestui post pentru turci. Chiar vecinii care locuiesc sub noi și care ne-au surprins cu acea bunătate de güllaç de care vă povesteam nu țin post. Cu atât mai mult a fost apreciat desertul trimis de ei, gătit în special în această perioadă a Ramazanului.

În special seara observ la televizor, pe o groază de canale turcești, emisiuni speciale ce dezbat teme religioase. Programul meu turcesc preferat este Güldür-güldür, niște piese de treatru comic, rulate la televizor. Văd acolo foarte buni actori și, pe lângă faptul că râd foarte mult, prind și multe expresii în limba turcă. Chiar au avut o serie dedicată postului de Ramazan, la care am râs extrem de mult. Sunt multe reclame făcute tocmai pentru Ramazan, care te anunță de anumite produse alimentare ori cadouri numai bune de cumpărat sau oferit în perioada aceasta de post. Îmi place la masa de iftar ori la cea de sahur să-i aud pe vecinii cu fereastra deschisă, cum încep să lovească tacâmurile în același moment, sau mirosul „amețitor” al preparatelor turcești, e un sentiment plăcut să știi că toți acei oameni își încheie postul odată cu tine. La magazin pot vedea cum toate gospodinele își caută încă de dimineață alimentele cele mai bune pentru masa de iftar.

Orașul Izmit are tot felul de evenimente desfășurate cu ocazia Iftarului, printre care, muzică live absolut minunată ce îți linișteșe sufletul și mintea înainte de masa de Iftar, teatru de copii având ca și temă perioada Ramazanului și religia islamică, luminițe care împodobesc orașul si multe altele pe care abia aștept să le descopăr și eu. Până acum am luat masa de iftar în oraș cu prietenii lui Çağrı. Generația tânără își dorește mult mai mult să iasă în oraș pentru a lua masa de Iftar împreună cu prietenii.

De curând am preparat yayla çorbası pentru Iftar și a fost cu totul și cu totul deosebită, o ciorbă gătită cu iaurt și mentă, se prepară extrem de simplu. Vi-o recomand. Îmi place să gătesc turcește foarte mult, încă am multe de învățat din bucătăria turcească. Adesea îmi place să combin bucătăria turcească cu cea românească, spre exemplu, zilele trecute am mâncat tarhana çorbası, având ca felul doi chifteluțe românești, de pui, care, au ieșit absolut delicioase, servite alături de cartofi fierți amestecați cu verdeață. Çağrı nu este tocmai obișnuit ca în chifteaua lui sa se regăsească usturoi, dar i-au plăcut.

Oh… viața în Turcia este mai frumoasă atunci când ai alături un bărbat gata să facă orice pentru fericirea ta. Însă și oamenii de aici, cel puțin cei cu care am reușit să mă intersectez eu, au o dulceață în comportament și o bunătate care fac șederea mea aici cu mult mai plăcută. Desigur că sunt gata și de turcii mai puțin amabili, însă până acum nu i-am întâlnit. Devin din ce în ce mai cunoscută la magazinele din jurul casei noastre, mergând aproape zilnic, chiar și pentru o mână de castraveți și roșii, motivul ascuns fiind acela de a mă putea obișnui cu limba turcă. Ori de câte rostesc o frază în turcă, ei îmi spun Mașallah!

În încheiere, aș vrea să mai adaug faptul că, fără doar și poate, așa cum un creștin are multe de învățat de la un musulman, tot așa un musulman poate învăța multe de la o persoană creștină. Zilnic descopăr acest lucru împreună cu Çağrı. Mă bucură faptul că am putut împărtăși cu voi toți, din această comunitate, zilele mele din perioada postului Ramazan.

Görüşürüz! Pe curând! ❤

Larisa