90 de lucruri pe care turcii le fac diferit – 10 Prieteni TLUC povestesc!

O conversaţie interesantă despre cum e să locuieşti în Turcia a fost scânteia care a aprins beculeţul ideii acestui articol: „Lucruri care te pot lua prin surprindere în timp ce te afli în Turcia”. Ne-am spus: „Mai bine anunţăm oamenii decât să fie luaţi prin surprindere…” Eram curioşi să aflăm cât mai multe dintre lucrurile pe care turcii le fac diferit, care sunt situaţiile în care reacţionează altfel şi, mai cu seamă, ne doream să fim cât mai documentaţi în cazul în care urma să avem şi noi parte de ele. Evident, nu toate sunt literă de lege, sigur sunt şi cazuri izolate, poate în funcţie de zona ori oraşul în care au fost văzute, până la urmă sunt simple lucruri remarcate de anumite persoane, dar ni s-a părut foarte interesant să le consemnăm şi să le publicăm pentru că ele reprezintă percepţia unor conaţionali ajunşi pe pământ turcesc.

Prima persoană care ne-a furnizat „material” pentru acest inedit proiect şi cea de la care a pornit ideea, a preferat să nu-şi dezvăluie identitatea, vă putem spune însă că locuieşte de doi ani într-un frumos oraş din Anatolia Centrală împreună cu familia ei – toţi fiind români. Iată ce i s-a părut ei diferit:

„1. La clasă elevii ridică un singur deget în loc de două.
2. Gunoiul se scoate în faţa uşii apartamentului şi este luat în fiecare zi de către îngrijitorul blocului.
3. Bărbaţii se roagă mai mult decât femeile.
4. Există piscine publice în jurul blocurilor, acestea sunt păzite, iar copiii se pot juca în voie, sub supravegherea unui adult. Adio, grădiniţă! Copiii se simt minunat aici pe timp de vară, n-ar mai pleca până seara!
5. La spitale, la magazine, la diverse servicii în general nu se dă bon.
6. Lumea te ceartă pe stradă pentru că este „dezbrăcat” copilul. Un picioruş dezgolit al celui mic într-o zi ceva mai răcoroasă poate fi un motiv întemeiat pentru turci să te oprească pe stradă, să-ţi spună că ţi se va îmbolnavi copilul, că nu ai grijă de el. Avertizările lor bine-intenţionate te pot lua uneori prin surprindere.
7. Nu se găsesc vederi de vânzare la poştă.
8. Activităţile de lucru manual de la şcoală se fac direct acasă, nu în clasă.”

Alina Dogru

Urmează prietena noastră dragă din Istanbul, Alina. Iată care sunt, în opinia ei, „ciudăţeniile” de care poţi avea parte în Turcia.

„9. Aici avem ardeiul negru, o noutate şi pe piața turcească, este dulce dar nu am îndrăznit încă să îl testez, am nevoie de timp. Am înțeles ca producția lui a început în Fethiye!

10. În aprilie s-a desfăşurat „curățenia” de primăvară în zona Kadıköy din Istanbul, apreciez eforturile făcute pentru păstrarea fiecărui copac, îmi amintesc că în urma zăpezii mulţi copaci au fost afectați, iar din dorința de a nu-i pierde, aceștia au fost legați cu sfori, poate-poate își vor reveni! Ce-i drept, Istanbulul a devenit din ce în ce mai puțin verde, iar cei din Kadıköy încearcă din răsputeri să păstreze ce a mai rămas! Fiecare copac se află în evidențele primăriei, iar tăierea fără justificare se pedepsește crunt!

11. Plăcerea lor de a conduce maşini albe, consideră că se mențin mult mai curate! Cantitatea mare de praf care circulă în aer ar fi foarte vizibilă pe o maşină de culoare neagră, de exemplu! Legat de mașinile albe nu glumesc, şi cred că încep sa le dau dreptate, o mașină neagră pare mult mai murdară sub razele soarelui, praful fiind mult mai vizibil! Şi noi tot albă avem! 🙂

12. Prețul ridicat al „corcodușelor”! (15, 90 TL – Türk Lirası – este echivalentul a aproximativ 24 de lei)

13. Pisicuțe ce își așteaptă cuminți bucățica de cărniță! Multe magazine, cafenele ori restaurante din İstanbul au adoptat de-a lungul timpului câte un suflet de felină, pe care îl hrănesc şi îl îngrijesc zilnic, spre bucuria micuţelor necuvântătoare. Şi a turiştilor!

14. Chiar şi în Istanbul muncitorii mai trag câte un pui de somn! 🙂

15. Nu-i nevoie să ajungi în România pentru a achiziţiona albumele cântăreţilor tăi preferaţi de pe meleagurile natale. În Turcia găseşti în librării albumele Alexandrei Stan, spre exemplu:”

Daniela Durbaca

Urmează o altă prietenă a cărei nouă casă se află în Istanbul, Daniela, cea care ne-a împărtăşit la rândul ei impresiile legate de lucrurile pe care au surprins-o în oraşul său adoptiv:

„16. Ce ne place şi ne fascinează în acelaşi timp, este faptul că deşi este un oraş modern, nu şi-a uitat istoria şi aici vechiul se îmbină foarte bine cu modernul. Acelaşi lucru se poate spune şi despre gândire, despre oameni… Vei întâlni mulţi oameni tradiţionalişti, dar şi mulţi moderni în gândire…

17. Un pic mai naţionalişti cred, decât noi, pentru că ei îşi ţin mai tot timpul steagurile atârnate la balcon, sau la geam. Fie steagul, fie portretul lui Atatürk. Noi nu avem nicio personalitate politică atât de îndrăgită. Sau dacă e, nu o arătăm noi.

18. Ah…, altceva ce mi s-a întâmplat mie: am avut o doamnă la curăţenie. Era, curios, româncă, dar de 20 de ani trăieşte aici, şi poartă vălul lor. Soţul ei, turc, nu îi permitea să vină să facă ordine daca era şi soţul meu acasă, deşi ea însăşi are un baiat de 30 de ani (deci mai mare decat mine şi soţul meu cu doi ani).”

La cele spuse de Daniela, am primit lămuriri suplimentare de la o altă prietenă româncă însă de religie musulmană, Irina Mihaela: „Referitor la doamna cu pricina aş dori să adaug că o femeie poate rămâne singură într-o încăpere cu un bărbat doar dacă bărbatul este soţul, tatăl, fratele sau fiul ei născut. Nu i se permite să rămână singură nici cu fiul soţului. În cazul acesta, dacă ea vine şi e şi soţul tău acasă, se consideră că tu nu poţi sta lipita de ea oriunde. Si unde mai pui că o femeie pentru a putea lucra trebuie să se simtă lejer, descoperindu-şi unele părţi ale corpului. Dacă un bărbat o priveşte şi gândeşte orice legat la figura ei, păcatul bărbatului este pus şi în cârca femeii. Drepturile femeii în islam sunt foarte multe, dar totodată are şi multe obligaţii si restricţii.

Müjgan Kırmızıgül

Müjgan, o prezenţă constantă în cadrul proiectelor noastre, ne-a sărit şi de această dată în ajutor:

„M-am gândit şi m-am tot gândit şi nu prea ştiu ce să spun. Poate că nu reuşesc să văd diferenţele, m-am asimilat. 🙂 Şi totuşi, am câteva observaţii.

19. În primul rând, comercianţii turci ştiu să îşi mulţumească clienţii. De multe ori am văzut clienţi pentru care s-au coborât rafturi întregi de marfă şi care nu au luat nimic sau foarte puţin. La întrebarea mea dacă nu e frustrant sau obositor mi s-a zis că este normal şi că nu se supără nimeni, important este  să fie mulţumit clientul.

20. Am urcat într-un taxi cu un buchet de flori pentru o doamnă. Taximetristul, vorbăreţ din fire, ne-a întrebat dacă mergem la vreun bolnav. Când i-am zis că florile erau pentru o doamnă pe care o vizitam, ne-a spus că el i-ar fi luat baclavale, iar dacă ar fi fost vorba de soţia lui, i-ar fi luat aur, nu flori. Bănuiesc că nu prea se oferă flori la ei.

21. Cred că obiceiul linguriţei de ceai este arhicunoscut unor astfel de iubitori ai Turciei, dar mie mi se pare deosebit. Dacă nu mai doreşti să ţi se reumplă paharul de ceai, trebuie să plasezi linguriţa pe buza paharului, cu faţa în jos.

22. Ceea ce mă deranjează în Turcia este că în general farmaciile sunt grupate pe lângă spitale şi policlinici. Dacă ai nevoie urgent de o farmacie, trebuie să cauţi, dacă nu ai şansa să locuieşti prin apropirea unui centru medical.

23. În şcoli, clasele sunt foarte aglomerate (Sper să fie cazuri rare cele văzute de mine.)

24. Ce m-a zăpăcit pe mine este modalitatea în care vorbesc despre gradele de rudenie cu nume diferite pentru rude paternale şi maternale. Spre exemplu, noi spunem văr/verişoară, însă ei vor avea amcaoğlu (pentru fiul unchiului paternal), dayıoğlu (pentru fiul unchiului maternal), halaoğlu (pentru fiul mătuşii paternale) si teyzeoğlu (pentru fiul mătuşii maternale). Asta ca să nu mai vorbesc despre cumnate, unde oricum mă încurc de fiecare dată.

25.  Masa de seară este la turci masa cea mai importantă a zilei – momentul în  care se reuneşte toată familia. Pentru mine a fost greu să mă adaptez acestui obicei, deoarece eu nu mănânc seara. Dar ei, având în vedere că stau pănă la ore foarte târzii în noapte, au timp să digere ceea ce au mâncat.”

26. Turcia este colorată, după parerea mea. Bucureştiului, spre exemplu, îi lipseşte culoarea.”

Laura Chiriac

Laura, prietena noastră din comunitatea TurcaLaUnCeai, a răspuns invitaţiei de a consemna diferenţele pe care le-a observat la prima vizită în Turcia:

„În doar 5 zile cât am stat la İstanbul, nu am avut ocazia să observ foarte multe, dar

27. mi-a plăcut când, coborând la metrou, toţi oamenii stăteau pe partea dreaptă a scării rulante pentru ca pe partea stângă să poată coborî/urca cei care se grăbeau.

28. Alt lucru care mi-a atras atenţia în zona Sultanahmet a fost numărul mare de bărbaţi de pe stradă. Eu am stat la un hotelaş pe Kadırga Meydanı şi pe străduţe, în magazine, predominau bărbaţii. Femeile apăreau rar şi toate purtau batice şi erau îmbrăcate simplu. İeşind de la metrou în partea modernă a oraşului, m-a surprins mult diferenţa. Dintr-o dată parcă eram în cu totul alt oraş: femei de toate vârstele, copii, toată lumea îmbrăcata cât de modern posibil.

29. M-a mai impresionat şi sistemul de transport cu tramvaiul. Se foloseşte un fel de fisă prinsă într-un breloc şi cu ajutorul acestei fise se intră practic în staţii, neexistând bilete şi aparate de taxat. İar tramvaiele sunt superbe, m-aş fi plimbat cu ele toată ziua. Late, stabile, silenţioase, rapide şi, mai ales, colorate!

Marius Zamfir

Prietenul nostru Marius Zamfir a ţinut să ne împărtăşească la rândul său impresiile ultimei călătorii în Turcia:

„30. Merhaba, arkadaşlar! Ce m-a surprins pe mine în mod plăcut? Faptul că se urcă în mod civilizat în autobuze, şi asta numai prin faţă, că toată lumea urcată în autobuz plăteşte călătoria, că nimeni nu vorbeşte la mobil în mijoacele de transport în comun!

31. Un alt plus, faptul că se ajută foarte mult intre ei, sunt calzi, prietenosi si primitori cu străinii!

Catanea Irina Mihaela

Catanea Irina Mihaela ne-a şoptit care sunt lucrurile care au surprins-o când vine vorba de obiceiurile de zi cu zi ale turcilor:

„32. Merhaba! În ceea ce priveşte mâncarea din Turcia, românilor li se pare interesant faptul că preparatele pe bază de ulei de măsline – zeytinyağlı yemekler – se consumă reci, şi neapărat, conţin zahăr.

33. O plantă care la noi se dă la porci, grăşiţa, se mănâncă în Turcia în salate sau se prepară zeytinyağlı. Planta se numeşte în limba turcă semiz otu.

34. Noi folosim destul de multă mentă la ceai, însă ei o folosesc la multe feluri de mâncare (uscată, o prăjesc în ulei şi o pun la ciorbe, iar crudă este adăugată salatelor).

35. Turcii mănâncă mult iaurt cu castraveţi, sub forma unei salate de vară rece, cunoscută sub numele de  cacık.

36. Cât priveşte obiceiurile lor, aruncă cu apă în urma celor care pleacă la drum.

37. Pun sare în cafeaua băiatului care peţeşte fata în timpul ritualului de peţire. 

38. Cei tineri, atât băieţi, cât şi fete, sărută mâna celor celor în vârstă în semn de respect. În cazul în care bătrânii consideră că nu este necesar acest lucru, nedorind să se distanţeze prin acest gest de cei tineri, îi îmbrăţişează şi îi sărută pe obraz.

Prietena noastră Laura din Istanbul are de adăugat câteva idei interesante pe care le-a observat în oraşul care a adoptat-o:

„66. Învăţământul este mult diferit faţă de al nostru. Îmi aduc aminte momentul când fata mea a început clasa întâi în Turcia. Făceam lecţiile împreună, iar eu eram obişnuită cu sistemul nostru şi credeam că peste tot este la fel. Îmi amintesc că aveam de scris cuvantul „kapı – uşă” câte două pagini. La sfârşitul temei, fata mea nu ştia să recunoască nicio literă din acest cuvânt, doar cuvântul întreg îl recunoştea dintr-o mie! Asta m-a supărat destul de mult şi a primit câteva palme. A doua zi, ducându-ne la şcoală, am întrebat pe o prietena cum a procedat ea şi mi-a spus că la şcoală se învaţă cuvântul, nu literele.

67. Apoi, aici nu există bacalaureat. Dacă nu vrei să intri la facultate, îţi iei diploma de terminare a liceului, fără niciun examen, pur şi simplu termini liceul şi îţi iei diploma. Pot spune că în fiecare an se schimba câte ceva în sistemul de învăţământ: ori cărţile, ori tipul de predare, ori şcolile. Acum mai nou, după ce termini clasa a IV-a, trebuie să te reînscri pentru clasa aVIa, aVIIa şi aVIIIa şi te duci la şcoala care predă doar pentru aceste clase. Un sistem numit 4+4+4. Pentru intrarea la liceu, fata mea a început să dea examen din clasa a VI-a în fiecare an inclusiv clasa a VIII-a, mediile fiind apoi adunate şi împărţite la trei, astfel rezultând media generală. Acum lucrurile s-au schimbat, se intră doar în clasa a VIII-a, dar de două ori pe an, în lunile aprilie şi iunie. Sistemul 4+4+4 este aşa: primi patru ani înveţi la o şcoală, apoi patru ani la alta şcoală şi ultimi patru la liceul unde caştigi. În anii 94, când m-am căsătorit eu, liceul era doar de trei ani, iar dacă erai un elev silitor, aveai şansa să-l termini într-un an jumătate,  dădeai un test şi dacă luai nota corespunzatoare, treceai anul.

Ay Lavinia Ana

Lavinia ne povesteşte despre lucrurile văzute în Sakarya, mai exact în Karasu, aflat în nord-vestul Turciei.

71. Fiecare balcon de la bloc are grătar din cărămidă.

72. În grădina blocului poţi găsi plante uriaşe de aloe vera.

73. Dacă eşti căsătorită şi nu ai copil este ceva ciudat.

74. În Turcia nu există casinouri, doar loterie şi pariuri sportive.

75. În unele cafenele nu sunt decât bărbaţi.

76. În mijloacele de transport în comun mereu se oferă locurile doamnelor şi domnişoarelor şi nu se poate circula fără să taxezi. Chiar dacă urci prin spate, lumea se uită ciudat la tine şi trebuie să dai cardul în faţă pentru a fi validat.

77. Alcoolul este mai scump, el poate fi găsit doar în magazine speciale.

78. În Turcia se construieşte foarte repede, într-o lună poţi observa că a apărut o clădire nouă.

79. La şcoală poţi da comandă şi mâncarea de la bufetul şcolii îţi este adusă în clasă.

80. În şcoli şi în licee se poartă uniformă.

81. La salonul de înfrumuseţare este interzis accesul bărbaţilor. Fiecare cu salonul lui.

82. Dacă stai destul de mult de vorbă cu cineva, poţi afla că aveţi cel puţin două cunoştinţe comune sau că sunteţi  chiar rude.

83. Gunoiul se aruncă afară în containere. Pâinea veche se aruncă separat, se atârnă de gard pentru oamenii săraci sau pentru cei cu animale.

84. Când se deschide un magazin nou pun baloane multe, cheamă un DJ şi câţiva clovni, pun muzică tare şi strigă toate promoţiile. Cam sinistru este obiceiul de a atârna coroane de flori pe gard din care care la noi se văd doar la înmormântări. Fiecare coroană de flori este trimisă de o firmă mare ale cărei produse se găsesc în locul respectiv.

85. Unele obiective turistice au preţul de intrare mai mare pentru străini.

86. Dacă nu ai timp să mergi la piaţă… vine taraba la tine! Sunt comerciaţi care vând direct din maşină. Trebuie să fii pe fază… nu stă mult timp într-un loc.

87. Dacă ţi-e lene să cobori să iei pâine, legi un coş cu sfoară şi rogi pe cineva să facă o faptă bună.

88. Pe stradă găseşti tot felul de combinatii de mâncăruri, aşa că nu ai cum sa mori de foame pe strada chiar daca ai bani putini: pilaf cu pui vândut direct din cărucior şi peste care se pune… ketchup! Midii la orice colț de stradă sau loc aglomerat. Şi  kokoreç e interesant: maţe prăjite de oaie. Sandvişul cu ficăţei l-am găsit doar în Büyükada din İstanbul și mi s-a părut foarte interesant. Deşi în poză nu se vede bine, ficăţeii sunt tăiaţi în cubuleţe foarte mici şi cartofii la fel. Este de fapt o mâncare specifică albanezilor.

89.

90.

Şi pentru că nu ne-am săturat să aflăm şi alte lucruri interesante despre obiceiurile diferite ale turcilor, am pregătit câteva link-uri care să ne ajute să facem acest lucru!

10 lucruri pe care trebuie să le ştii despre turci

50 de semne care îţi arată că ai stat prea mult în Turcia

Opt indicii care te dau de gol: eşti turc

Poţi face şi tu acum parte din acest proiect! Cum? te întrebi fără îndoială! Primim pe adresa noastră, suntemaici@turcalaunceai.ro, părerile tale cu diferenţele pe care le-ai observat în Turcia. O fotografie-două (nu-i totuşi obligatoriu) ar face contribuţia ta şi mai atrăgătoare!

Mulţumim enorm prietenilor care au dorit să ne ajute în alcătuirea acestui proiect, a fost, fără doar şi poate, postarea la care am muncit cel mai mult, cot la cot cu cei 10 prieteni de nădejde! E o bucurie să vedem cum ne ajutăm reciproc, cum reuşim împreună să construim informaţie, „conţinut”. O îmbrăţişare virtuală către voi toţi!