Daniela: Visare în Canionul Saklıkent

Tuturor le stă gândul la vacanță! Nouă la cea din Turcia. Pentru că soarele dogoreşte zilele acestea mai ceva ca în luna lui cuptor, ne-am decis să postăm cadrele şi rândurile pe care prietena noastră Daniela ni le-a trimis cu ceva vreme în urmă. Sunt răcoroase, ispititoare și ne mai alină puțin din dulcea suferință a marilor călduri văratice! Călătoriile în Turcia se înteţesc şi ele în această perioadă, iar excursia recomandată de Daniela este o opţiune serioasă când vine vorba de topul celor mai frumoase experienţe de care poţi avea parte în „ţara semilunei”!

Canionul Saklıkent, căci despre el este vorba, este situat la aproximativ 50 de km de Fethiye, în provincia Muğla. Drumul până acolo îl poți parcurge cu o maşină închiriată, cea mai convenabilă variantă, sau cu dolmușul, 7 lire de persoană dus. O opțiune interesantă este și excursia organizată de diverse agenții din zonă, scapi de stresul organizării și totul decurge mai lin!

De la prietena noastră aflăm că: „Intrarea în canion se face pe un podeţ din lemn, aflat în stare excelentă. Acesta este mărginit de o bară de sprijin din metal şi de un grilaj, delimitare care îţi dă siguranţa că nu ai cum să aluneci în apa foarte rece, învolburată şi, pe alocuri, adâncă.

Pe acest podeţ se merge cam 80-100 m, având în stânga şi în dreapta pereţi de stâncă, dedesubt – apa şi deasupra – cerul senin. Dupa cei aproximativ 100 m, podeţul se termină şi urmează partea care mie mi s-a părut cea mai grea: traversarea râului!

Apa canionului este foarte rece, să nu uităm că este vorba de un râu de munte! Apa curge extrem de repede, iar pietrele pe care trebuie să treci sunt tare alunecoase…

În fotografie se poate observa că în spatele meu şi al fiicei mele este un loc prin care poţi să treci, dar mie mi s-a părut cam nesigur, deoarece punctul de sprijin este mult prea jos, aşa că eu am ales să traversez „la liber”.

După ce se traversează porţiunea cu pricina, apa este mult mai mică şi mai caldă, iar peisajul este mi-nu-nat!

Noi nu am traversat canionul. Din spusele ghidului, traseul are o lungime de aproximativ 10 km şi nu este recomandat să îl parcurgi dacă nu ai echipament special, căci în unele porţiuni apa poate să îţi ajungă şi până la umăr. Nevând cu noi ceea ce ne trebuia, nu ne-am aventurat, mai ales ca ghidul nostru ne-a cam lăsat de izbelişte. Adică nici nu a intrat în zona canionului împreună cu noi. Doar ne-a povestit şi ne-a sfătuit. Ca o concluzie din partea mea: cine ajunge în această zonă trebuie musai să bată la picior canionul.

În încheiere, aş dori să amintesc de un loc special, aflat chiar înainte de intrarea in canion! Este un loc de popas foarte frumos amenajat chiar pe apă. Nu ştiu cum se numeşte, dar este singurul popas de acolo şi are de toate: ceai, cafea, sucuri, îngheţată… se poate comanda şi mâncare! Au chiar şi un mini-bazar!

Poate că veţi râde de noi, dar deja am făcut rezervare tot pentru Ölüdeniz, doar că am schimbat hotelul! Vacanţa de vară este deja plănuită, rezervată şi achitată. Astept doar data de 22 august şi zborul companiei Turkish Airlines de la ora 6:05 cu destinaţia Istanbul-Dalaman. Încă nu m-am plictisit de Ölüdeniz…”, iar noi înțelegem de ce!

Dragă Daniela, îți dorim să ai parte de încă o rundă de aventuri pe cinste în luna august, locurile minunate din Turcia sunt… fără număr, asta o știe oricine!