Tu esti TurcaLaUnCeai

Poveste cu talc

Am primit cu ceva timp în urmă un mesaj interesant din partea prietenei noastre Sofia Alina şi ni s-a părut că acum este un moment bun pentru a-l publica, vei înțelege imediat de ce: Bună ziua, iertați-mă dacă vă deranjez, vă prezint un text despre relațiile dintre creștini, mahomedani și evrei. Sper să vi se pară la fel de interesant pe cât l-am perceput eu. Poate că o să îl și postați pe peretele paginii voastre, asta dacă nu e prea mare îndrăzneala mea. Este vorba despre un fragment din opera lui Gala Galaction – Papucii lui Mahmud, fragment ce face trimitere la parabola din Nathan der Weise, piesă de teatru germană:

Sultan'a Hediye Sunulması,Levni, Surname-I Vehbi
Miniatură cu prezentarea cadourilor sultanului.

Acum multe sute de ani, trăia un sultan vestit de viteaz, de bogat si isteț, iar în țara lui trăia un negustor evreu, cinstit de toată lumea și cunoscut pentru marea lui înțelepciune. Într-o zi, sultanul îl cheamă pe negustor și-i spune: – Toată lumea te laudă pentru cumpătarea și pentru mintea ta cea mare. Te-am chemat să-mi spui în taină care este legea cea mai bună dintre cele trei de pe pământ: legea ta ovreiască, legea mea turcească sau legea lui Iisus din Nazaret?

Negustorul rămâne pe gânduri: „Ce i-a venit sultanului? Ce întrebare poate să fie asta? Se așteaptă el, oare, să mă auză lăudând altă lege decât legea mea și a părinților mei? Si dacă are gânduri viclene?… Când voi începe să-l laud pe Moise, să îl văd deodată supărat pentru Mohamed?”

Atunci negustorul evreu se închină înaintea sultanului și-i spune: -Luminate împărate, să ai răbdare și să asculți o istorie din care înțelepciunea ta va scoate răspunsul așteptat. Era odată, în Răsărit, un om bogat care avea în deget un inel năzdrăvan. Puterea inelului era să facă pe purtătorul lui norocos, fericit, plăcut în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor. Acest inel trecea din tată în fiu, în felul că tatăl lăsa inelul moștenire celui mai iubit dintre feciori, fie că era, fie că nu era primul născut. Odată, după ce inelul trecuse prin câteva rânduri de oameni, ajunge la mâna unui tată care avea trei feciori, deopotrivă de iubitori si de iubiți, deopotrivă de vrednici ca să moștenească inelul. Tatăl, iubindu-și la fel cei trei feciori, făgăduiește inelul când unuia, când altuia, îl făgăduiește pe rând la toți trei. Când își simte sfârșitul aproape, tatăl celor trei feciori cade în mare cumpănă și în mare încurcătură. Cui să lase inelul moștenire? Cheamă un giuvaergiu, îi dă inelul și-i poruncește să facă încă două, întocmai la fel între ele, oricât de mult ar fi să coste. Giuvaergiul îndeplinește porunca și face încă două inele, atât de aidoma cu cel dintâi, că părintele, când le vede, nu știe să le mai deosebească! Atunci își cheamă feciorii, îl blagoslovește pe fiecare, îi dă fiecăruia inelul făgăduit și închide ochii. După moartea părintelui, feciorul care avea inelul rămânea stăpânul casei și ocrotitorul familiei, dar cei trei feciori aveau acum toți trei inelul năzdrăvan! Mare mirare, mare zaviștie și mare forfoteală! Toți trei feciorii se duc să se plângă și să se pârască unul pe altul înaintea judecătorului. Fiecare avea dreptate și spunea adevărul: tatăl îi dăduse cu adevărat, după făgăduință, inelul năzdrăvan. Judecătorul stă, se gândește și rostește: „Nu pot să fac dreptate până ce nu-mi veți aduce aici la tribunal pe tatăl vostru sau până ce inelul cel adevărat nu va deschide gura și va vorbi!”

Ottoman Gold Ring with Applied Decoration OS.173 Origin Turkey Circa 16 th Century AD to 19 th Century AD
Inel otoman din aur cu decorațiuni aplicate din perioada secolelor VI-IX

Acum să-mi spună, Luminăția ta, zice negustorul evreu către sultan, care dintre cele trei este inelul cel adevărat? Tatăl îi iubea pe cei trei feciori la fel, iar feciorii aveau pentru el deopotrivă dragoste. Tatăl a dăruit fiecăruia inelul așteptat și fiecare fecior este încredințat că el are inelul năzdrăvan! Însă când cei trei feciori stăteau cu gura închisă înaintea judecătorului, judecătorul le spune: „Inelul cel adevărat are puterea să facă pe stăpân plăcut în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor. Aici să se arate blagoslovenia inelului! Dovediți fiecare prin blândețe, prin îngăduință, prin dragoste de oameni, prin milă și milostenie nesecată, că inelul cel adevărat este pe degetul și în inima fiecăruia! Pentru aceea, încheie judecătorul, amânăm judecata până peste vreo zece mii de ani. Până atunci, aveți timp să vă adunați dovezile… Și când, peste zece mii de ani, veți veni din nou la acest scaun de judecată, să nădăjduim că pe el va sta un judecător mai înțelept ca mine.”

– Măria-ta, zice evreul, vrei să stai pe scaunul judecătorului și să deschizi procesul amânat? Sultanul n-a mai întrebat nimic, i-a facut negustorului un dar împărătesc și l-a trimis în pace.”

Alina ne-a scris în încheiere:  „Această operă de Gala Galaction a fost tradusă în limba turcă de o doamnă de origine turcă din Galați, Gülten Abdula Nazare, care este de altfel și președintele Filialei UDTR. Din punctul meu de vedere, cred că textul reprezintă o încurajare spre egalitate și îngăduință din partea adepților celor trei religii. Vă mulțumesc că ați citit povestioara!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!