Despre Istanbul si viata sanatoasa cu Andreea! PLUS reteta proprie de imam bayıldı!

Andreea Prodan este o tânără energică, frumoasă, creativă şi deosebit de talentată, îndrăgostită de Turcia, de bucatele de acolo, de mâncarea sănătoasă în general şi de un stil de viaţă plin de optimism şi culoare! O cunoaştem de pe vremea când ne-a trimis prima „corespondenţă” din Istanbul, încărcată de amintiri, de multă emoţie şi de experienţe fascinante! Suntem mândri că asemenea tineri talentaţi, frumoşi şi cu astfel de pasiuni interesante fac parte din comunitatea noastră!

„Mă numesc Andreea Prodan, sunt elevă la liceu în Londra şi anul viitor voi intra la universitate. Pasiunea mea pentru un stil de viaţă sănătos mi-a fost inspirată de mama mea, cea care mereu a fost pasionată de medicina naturistă. Povestindu-mi deseori despre ceea ce citeste, am ajuns la rându-mi să fiu interesată de acest subiect. Am citit destule cărţi şi am urmărit documentare despre un stil de viaţă sănătos. De mai bine de trei ani locuiesc în Londra şi dragostea mea pentru Turcia s-a dezvoltat treptat, ca orice relaţie de lungă durată. Pot spune cu drag ca Turca la un ceai a avut o mare influenţă în dezvoltarea acestei relaţii. Ideea de a vizita Istanbulul mi-a venit anul trecut, aşa că am ţinut morţiş ca la 18 ani să primesc în dar această excursie!

A fost o aventură completă, mai ales că parcă însuşi marele destin voia ca eu sa nu ma duc, căci la orice agenţie de turism pe care o vizitam nu găseam ceea ce căutam şi pace! Într-un final, am reuşit să plecăm într-o excursie de cinci zile. A fost pentru prima dată când am călătorit în altă ţară cu autocarul. Am avut parte de tot felul de evenimente, am stat mult la vamă şi parcă simţeam că nu vom mai ajunge niciodată. În prima zi, cum am ajuns, Istanbulul a răbufnit într-o ploaie mocănească. După ce ne-am odihnit însă, soarele a ieşit din nou de unde se pitise şi am avut parte de o vreme superbă! De la prima ieşire, ocazie cu care am vizitat Marele Bazar – Kapalı Çarşı şi Hipodromul, am rămas fermecată! Au urmat zile intense de vizitat Istanbulul la pas, în care am mers şi 13 ore fără oprire, dar, Doamne, cât a meritat!, chiar dacă seara când intram în hotel nici nu puteam pune piciorul jos de durere! Bosforul m-a fermecat, marea, Insula Prinţului, feribotul, moscheile şi chemarea la rugăciune, toate păreau desprinse din cel mai frumos film.

Totul a fost de vis, până şi kilogramul de ceai pe care le-am cumpărat de acolo şi din care încă bem zilnic! Este minunat când se umple bucătăria de miros de ceai de rodie, trandafir şi alte arome de neuitat. Istanbulul a reuşit să o cucerească şi pe mama, cea care la început era sceptică în privinţa călătoriei. Acum deja plănuim o altă vacanţă în Turcia, măcar câteva zile în Istanbul sau undeva la plajă!

Ideea de a începe acest canal de YouTube a venit treptat, urmăream filmuleţele postate de diferite persoane şi am început să simt nevoia să împărtăşesc şi eu din ceea ce ştiu. Momentan am început cu reţete delicioase şi sănătoase, dar voi continua cu o gamă largă, de la îngrijirea pielii, la filmuleţe motivaţionale şi multe altele!

Iar acum… varianta mea pentru İmam Bayıldı

Acum câteva zile am postat reţeta cu İmam Bayıldı, care a ieşit un deliciu, l-am mâncat pe nerăsuflate şi parcă mă simţeam iar pe tărâm turcesc. Am găsit diferite metode pentru recrearea acestei retete şi am decis să tai vinetele felii, deoarece astfel preparatul iese mai suculent şi sosul se îmbină mai bine. Este şi mult mai simplu de făcut aşa. Pentru prăjirea vinetelor, am menţionat că trebuie folosit ulei, deşi în video nu se vede clar uleiul din tigaie. Totuşi, nefiind o mare fană a uleiului, am folosit cantităţi foarte mici. Nu am dorit sa le prăjesc, ci doar să le rumenesc puţin. Oricum, de obicei încerc să evit uleiul chiar dacă este presat la rece, sunt ’’calorii goale”, care în cantităţi mari ne blochează vasele de sânge şi astfel este foarte dificil pentru zahăr să treacă direct în sânge.

Ingrediente pentru deliciosul preparat İmam Bayıldı ~ „A leşinat imamul”:

• 3 vinete medii
• o cupă de rosii
• 2 cepe mici (eu am folosit roşii)
• ulei de masline
• scorţişoară
• piper cayene
• sare de Himalaya

(Condimentele se pun după gust, eu am pus câte jumătate de linguriţă din fiecare.)

Preparare:

1. Tăiaţi vinetele felii, nu trebuie foarte subţiri, aproximativ de câţiva centimetri.
2. Puneti vinetele cu puţină sare şi lăsaţi-le să stea separat pentru aproximativ 20 de minute, timp în care vom pregăti ingredientele pentru sos.
3. Separat tăiam roşiile, ceapa, usturoiul şi pătrunjelul.
4. Într-o tigaie, de peferinţă din ceramică, puneţi puţin ulei de masline pentru un gust mai mediteranean.
5. Puneţi la sotat roşiile cu ceapa, aveti grijă la cantitatea de ulei pentru nu vrem să le călim, aşa că puteti adăuga şi puţină apă.
6. Separat, într-o altă tigaie, veti pune puţin ulei şi veţi rumeni uşor feliile de vânătă până ajung să aibă o culoare aurie.
7. După ce sosul s-a gătit relativ (nu trebuie gătit complet pentru că îl vom băga la cuptor), vom aşeza feliile de vânătă într-o tigaie, ca şi cum ar fi foi de lasagna.
8. După ce am pus primul strat de vinete, punem jumătate din cantitatea de sos. Repetăm paşii pentru cel de-al doilea strat.
9. Punem puţin pătrunjel deasupra şi băgăm la cuptor pentru aproximativ o oră, depinde de cât de mult au fost gătite vinetele şi roşiile înainte.
10. Verificaţi după 20 minute şi vedeţi dacă mai este nevoie sa adăugaţi apă.
11. După ce este gata, îl scoateţi şi veţi pune deasupra usturoiul tocat şi încă puţin pătrunjel. (De ce să nu punem ustoriul la cuptor? – Usturoiul conţine un ingredient activ numit alicină. Acest ingredient devine activ doar în momentul în care este mestecat, zdrobit sau tocat mărunt. Dacă usturoiul este gătit , proprietăţile lui se diminuează şi de aceea este ideal sa fie consumat crud.)