Altcineva decât te aștepți conduce Istanbulul

Se spune că, fără ele, metropola n-ar mai fi la fel, pentru că sunt parte din sufletul orașului. Uneori ai chiar impresia că felinele răsfățate săpânesc orașul, iar oamenii doar îl vizitează. Dorm ore întregi în cele mai confortabile locuri, neapărat dezmierdate de soare, în castronașe colorate sau pe cărți ori discuri vechi, pe mesele restaurantelor sau pe băncile parcurilor. Sunt pisicile Istanbulului, orașul în care ele sunt apreciate și iubite.

Nu sunt adoptate formal de către cineva, este, mai cu seamă, o solidaritate și o promisiune comună a locuitorilor de a avea grijă de ele. În lunile din sezonul rece le este permis să intre în scările blocurilor pentru a se încălzi. Le vezi oriunde, pe acoperișuri sau pe pervazul ferestrelor, încovrigate în pragul ușilor sau adulmecând aromele din magazine și restaurante sau chiar ruinând deflilările de modă. Pescarii le răsfață cu anșoa proaspătă prinsă din mare, ele coexistând în mod pașnic alături de locuitorii orașului. Extrem de multe dintre ele sunt frumoase de pică, cu un colorit și un model al blănii spectaculos, cu blana lungă și pufoasă și un chip foarte expresiv.

De unde au venit ele?

Povestea lor se duce mult în urmă, în perioada Imperiului Otoman, timp în care se crede că au venit odată cu navele ce acostau în Constantinopol și care aveau la bord pisici special lăsate acolo cu o misiune precisă și clară: să țină în frâu populația de șoareci de pe vas. În acceași perioadă însă, în Europa, pisicile erau asociate cu vrăjitoarele.

Ce-i cu dragostea asta nebună?

Chiar și turcii, obișnuiți cu ele, nu se mai satură să le dezmierde și să le drăgălească, le-au construit căsuțe care mai de care mai cochete, le hrănesc constant și se asigură că nu le lipsește nimic. Una dintre explicațiile afecțiunii lor este faptul că ele sunt considerate animale curate în islam și însuși profetul le îndrăgea în mod deosebit. Există chiar o poveste care spune că Profetul Mohammed, în momentul în care era pregătit să se ridice de la rugăciune, și-a tăiat mâneca hainei sale pentru a nu o scula pe Muezza, îndrăgita sa pisica, care dormea pe ea. Abu Hurayah, un învățat care a transmis multe hadisuri (spuse ale Profetului sau evenimente ce au avut loc în vremea sa), povestește cum o altă pisică l-a salvat pe Mohammed de un șarpe veninos și cum Profetul a binecuvântat pisicile cu abilitatea de a ateriza mereu în picioare. În plus de asta, încă din trecut, erau foarte respectate și ocrotite pentru că păzeau orașul de soarecii și șobolanii purtători de boli grave.

16 curiozități despre stăpânele neoficiale ale metropolei

1. În 2017 a apărut inclusiv un documentar despre ele, există cărți, statui, desene animate și filme care le au în rolul principal. „Kötü Kedi Şerafettin” este o pisică din Istanbul, un personaj dintr-un desen animat îndrăgit de copii.
2. În documentarul „Kedi” – „Pisica”, cu încasări de 2,7 milioane de dolari în SUA și cel mai profitabil film străin al tuturor timpurilor de acolo, se spune că „Fără pisici, Istanbulul și-ar pierde o parte din sufletul său.”
3. Pisicile din Istanbul au pagină dedicată pe Instagram cu aproape 18.000 de urmăritori – Istanbul Kedileri – dar și una care se numește Catstantinapole, aluzie la vechea denumire a orașului Constantinopol.
4. Și pe pagina de Facebook – Cats of Istanbul – există mulți doritori curioși să le urmărească aventurile, mai precis, peste 83.000 de persoane.
5. În trecut, casele din Istanbul erau construite în mare parte din lemn, ceea ce însemna un număr deosebit de crescut al rozătoarelor și a altor dăunători, lucru pentru care pisicile erau apreciate și dorite.
6. Când Barack Obama a vizitat Turcia în 2009, el a pozat alături de Gli, pisica din Ayasoyfa și rezidentă a muzeului de peste 14 ani. Aceasta are inclusiv propria pagină de Instagram, cu aproape 19.000 de urmăritori.
7. În Kadıköy există o statuie din bronz cu Tombili – pisica ajunsă vedetă pe Instagram și care o întruchipează în poziție care a consacrat-o, rezemată de bordura trotuarului, asemenea unui sultan în așteptarea ceaiului sau a cafelei.
8. Se pare că în cultura turcă există o zicală: „Dacă ucizi o pisică și nu vrei să ajungi în iad, trebuie să construiești cinci moschei”.
9. Există pe Facebook grupuri de iubitori de pisici din diverse cartiere ale Istanbulului în care se anunță campanii de colectare de mâncare sau bani pentru tratamentele medicamentoase ale acestora. Acesta este cazul grupului Cihangir… cool for cats. 
10. În Istanbul, dar și pe întreg teritoriul Turciei, există tonomate care eliberează o porție de mâncare pentru câini și pisici, precum și apă, de fiecare dată când reciclezi o sticlă de plastic introducând-o în spațiul special. Foarte inventivi turcii, tu ce crezi?
11. Multe case din perioada otomană au fost construite cu ușițe de acces pentru personajele articolului nostru, tot așa cum zidurile moscheilor erau dotate cu mici căsuțe frumos oramentate pentru adăpostirea celor mai mici înaripate.
12. În iarna anului 2016, imamul Mustafa Efe de la Moscheea Aziz Mahmud Hudayi din partea asiatică a Istanbulului a ajuns cunoscut pe internet pentru că a decis să deschidă porțile lăcașului tuturor pisicilor abandonate și în nevoie de un loc cald pe timpul nopții.
13. Vei remarca, plăcut surprins, că, în unele restaurate și localuri, există amplasate mici cutii pentru bahșiș destinat îngrijirii piscilor adoptate de locul respectiv, pentru acoperirea cheltuielor medicale, de exemplu. Este de prisos să menționăm că o bună parte din preparatele culinare rămase în urma clienților sunt oferite, cu multă dragoste, acestor mascote – feline semi-îmblânzite care își fac veacul în acel loc.
14. Un zoologist de la Univertistatea din Istanbul a făcut publice informații și fotografii ale unui schelet de pisică datând de acum 3500 de ani și descoperit în timpul lucrărilor de construcție pentru Marmaray – canalul subacvatic care leagă Europa de Asia în Istanbul. Lucrul surprinzător este că avea la picior un os vindecat într-o îmbinare care ar fi fost posibilă doar dacă acesta îi fusese bandajat de o persoană.
15.  Nu se recomandă apostrofarea sau gonirea pisicilor în văzul lumii.
16. Unii turci cred că pisicile merg în cer și că ele pot spune lui Allah despre bunătatea oamenilor care au avut grijă de ele. Fiecare persoană din Turcia consideră că este de datoria ei să hrănescă și să încălzească iarna pisicile.

Le mulțumim prietenilor din grupul nostru de pe Facebook – Grupul prietenilor Turca La Un Ceai – care ne-au ajutat cu fotografii personale pentru ilustrarea acestui material.