Mici pastile tămăduitoare cu aromă gramaticioasă

În postarea de astăzi aducem alifii, pastile, remedii și creme pentru ce te doare cel ma mult când vine vorba de limba turcă: nu poți să progresezi. Ne-am gândit că începătorii vor fi fericiți să afle sau să înțeleagă mai bine câteva dintre secretele limbii turce. Iată ce îți prescriem astăzi:

1. ÇOK – mulți, multe, prezent pe lângă un substantiv, face ca acesta să apară întotdeauna la singular.
Vom spune: „çok araba = multe maşini”, în loc de „çok arabalar”.

2. Numeralele începând cu doi au același efect afrodisiac asupra substantivelor, acestea uitând că, fiind la plural, ar avea nevoie în mod normal de LAR, LER. Nu e cazul și aici, numerele le sunt de ajuns.
„iki araba = două mașini”, în loc de „iki arabalar”

3. Prezența unui adverb interogativ de tipul NE, KİM, NEREDE. NEDEN şi suratele lor au influență mare asupra formei verbului, acesta rămânând la forma afirmativă/negativă.
„Neden gelmedin? = De ce nu ai venit?”, în loc de „Neden gelmedin Mİ?” A doua formă este greșită.

4. Atenție la ordinea în care pui sufixele la cuvinte, ele nu vin claie peste grămadă, ci frumos înșirate, după o ordine bine stabilită
„Ev – im – de = în casa mea”, în loc de „Ev – de – im”, construcție fără sens.

Ordinea a fost, este și va fi:
CUVÂNT – PLURAL – POSESIV – CAZ
Aici e bine să menționăm că unul dintre sufixe poate lipsi, însă ordinea celorlalte se păstrează cu mare sfințenie.

5. Și ordinea cuvintelor din propoziție îți cere sâcâitor atenție:
„Ben spor yapıyorum. = Eu fac sport” în loc de „Ben yapıyorum spor.”, care sună tare rău.

6. Drăguțului de SEVMEK nu-i poți pune în față un cuvințel golaș, să știi că el are nevoie de un acuzativ:
„Türkiye’yi seviyorum. = Îmi place/iubesc Turcia”, în loc de „Türkiye seviyorum.”

7. Cazurile din turcă și cele din română nu se înțeleg. Poate se întâlnesc doar în proporție de 20 – 25%, însă vrem să-ți spunem că aceste cazuri sunt tare NAZLI – năzuroase și trebuie domesticite cu răbdare și cu informații valoroase și corecte, așa cum apar în acest articol: https://turcalaunceai.ro/povestea-cazurilor-din-limba-turca/
Dacă știi construcția „Ben seni seviyorum. = Eu te iubesc pe tine”, unde „seni” se traduce cu „pe tine”, asta nu înseamnă că peste tot unde ai „pe tine” în română, vei avea „seni” în limba turcă. „Te întreb pe tine. = Ben SANA soru soruyorum.” Citește articolul ca să vezi ce și cum e cu aceste cazuri.

8. Obiectele la plural care fac o acțiune – da, și obiectele pot face ceva – primesc întotdeauna verbul la singular.
„Bu çiçekler neden sandalyede duruyor? = De ce stau aceste flori pe scaun?” în loc de „Bu çiçekler neden sandalyede duruyorLAR?”
LAR, LER la finalul verbelor punem când e vorba doar de oameni „ei, ele etc”.

9. Încolăceli și scurtături ale posesivelor nu-s de bun augur nici în turcă.
Forma corectă pentru „cartea mea” este BENİM KİTABIM, unde BENİM e opțional, nu: benim kitap, nu: ben kitabım.

10. E bine întotdeauna să pui punctul pe i, mai puțin în turcă atunci când e vorba de un ı, adică suntetul românesc â/î.
Deci cuvântul „nu” se scrie așa: „hayır”, nu „hayir”.

11. Construcția cu „a avea” e destul de pusă pe șotii, iar atunci când vrei să spui: „Eu am bani”, nu începi cu „BEN”, ci cu „BENİM”, care se traduce de obicei cu „Al meu”, dar intră și în construcția cu „a avea”.

„Eu am bani. = Benim param var.” („Banii mei există.” în gândirea turcească)

12. Persoanele își cer drepturile atunci când trebuie să spui un verb. Dacă vorbești despre tine, verbul nu se va termina în YOR, ci în YORUM.
„Ben çorba pişiriyorum. = Eu pregătesc ciorbă”, în loc de „Ben çorba pişiriyor.” Dar ce, turcii n-or să mă înțeleagă???!!! Da, mari șanse să nu te înțeleagă. 
13. Cuvinte și structuri de tipul „hiçbir zaman” – niciodată, „hiçbir şey” – nimic, „hiçbir kimse” – nimeni vor sta întotdeauna alături de verbe la forma negativă:
„Abin hiçbir zaman yalan söylemeyecek.” – Fratele tău mai mare nu va minți niciodată, în loc de: „Abin hiçbir zaman yalan söyleyecek.”
14. NE… NE… – nici… nici…, se contruiește cu verbe la forma afirmativă! Aici e chiar invers ca la exemplul trecut.
Ne çay ne limonata istiyorum. – Nu vreau nici ceai, nici limonadă. Turcii spun „Nici ceai, nici limonadă vreau.”
15. Nu există forma de „Teșekkür” așa, golașă. Ori spui „Teșekkür ederim!”, ori „Teșekkürler.” Anlaștık mı? – Ne-am înțeles? 
16. Dacă e ok să spui „Çay içmek istiyorum.” – Vreau să beau ceai”, să nu crezi că putem spune „Çay içmek seviyorum.” pentru „Îmi place să beau ceai.” (formă incorectă)
İSTEMEK – a vrea, de unde vine istiyorum, e singurul verb căruia îi poți pune în față un verb la infinitiv, adică în MAK MEK.
17. Se scriu separat construcții precum: sağ ol = mersi, hoşça kal = la revedere, hoş geldin = bine ai venit, ben de = şi eu, her şey = totul, bir şey = ceva (aici s-ar putea să auzi bișey, dar așa e în vorbirea cotidiană, nu înseamnă că-i corect).
18. Ocolește formele „nerde”, „orda”, „çünki”, „napıcan”, „gidicem”, „söylicem” și folosește variantele corecte, pronunțate complet:
nerede = unde
orada = acolo
çünkü = pentru că
ne yapacaksın = ce vei face
gideceğim = voi merge
söyleyeceğim = eu voi spune
19. Numerele se scriu despărțite, sunt certate, vor să stea separat:
üç yüz – trei sute
bin dört – o mie patru
20. Nu se spune niciodată KAHVALTI YEMEK – a mânca micul dejun, ci KAHVALTI YAPMAK sau KAHVALTI ETMEK – a mânca, a lua micul dejun. Să nu crezi că e vorba de pregătirea micului dejun, nu, nu, e vorba de păparea lui. Pentru a-l pregăti e indicat să folosești verbul HAZIRLAMAK.
21. La toate formulele care încep cu İYİ … , poți răspunde cu SANA DA! – Și ție!
İyi günler! – O zı bună!
İyi akşamlar! – O seară bună!
İyi geceler! – Noapte bună!
İyi hafta sonları! – Un final de săptămână bun!
İyi yolculuklar! – Drum bun!
İyi dersler! – Succes la orele de curs!
22. Când spui „în fiecare zi”, „în fiecare lună”, „în fiecare dimineață”, nu-i nevoie de Locativ.
Corect e să spui:
„her gün”, în loc de „her günde”
„her ay”, în loc de „her ayda”
„her sabah”, în loc de „her sabahta”
23. Întrebările negative au un răspuns ciudat pentru români.
„Sen hiç televizyon seyretmiyor musun?” = Tu nu te uiți deloc la televizor?
EVET, seyretmiyorum. = Nu, nu mă uit/Turcii spun: „Da, nu mă uit.”
24. YOK înseamnă doar „nu există”, „nu avem” sau „nu am”. Să răspunzi mereu cu YOK în loc de HAYIR nu e cea mai bună idee pe care o poți avea.
YOK răspunde la întrebările cu VAR MI?, iar HAYIR la celelalte.
Evinde radyo var mı? – Ai radio la tine în casă? – YOK
Sen bana yalan mı söylüyorsun? – Tu mă minți? – HAYIR
Da, turcii cam au obiceiul să răspundă mai mereu cu YOK, dar TU nu trebuie să îi iei drept exemplu.