La un pahar de vorbă cu Meryem, prietena cu mâini de aur şi suflet de înger
De mult timp încoace, n-avem somn şi pace! Asta se întâmplă de când am văzut minunăţiile care ies din mâna unei prietene dragi de pe pagina noastră, Meryem, o persoană extraordinară, modestă şi talentată! Cele peste 500 de imagini din albumul intitulat, atât de sugestiv, „La plăcinte înainte!”, ne-au făcut să suspinăm de multe ori!
Cum a ajuns să fie „Sultana plăcintelor turceşti?” Primele lecţii în bucătărie i le datorează mamei, ai cărei cozonaci erau faimoşi în tot Iaşul, oraşul natal al lui Meryem. A început să gătească cu adevărat pe la 14-15 ani, când strica ouă într-o veselie încercând cu prietenele să facă bezele, apoi a ridicat ştacheta şi a trecut la aluaturi, iar acum nici nu-şi mai aminteşte câte a aruncat la gunoi, ne povesteşte ea amuzată. În 1992 a venit în Turcia, a rămas cucerită de oameni, de mâncărurile gustoase, s-a căsătorit şi s-a stabilit la Samsun, acolo unde astăzi îşi are atelierul magic în care coace cele mai bune plăcinte turceşti! A învăţat repede limba, la început având permanent televizorul deschis, urmărea emisiunile despre mâncare şi, deşi nu înţelegea mare lucru, îşi nota ingredientele şi cantiţăţile. Acum s-a obişnuit atât de mult să locuiască acolo, încât cu greu se poate gândi să se reîntoarcă în România.
Am stat de multe ori la poveşti cu Meryem, cea care nu uită să ne felicite la fiecare sărbătoare sau să ne încurajeze cu orice ocazie! Nu de puţine ori ne-a făcut să spunem: „Aşa un om, mai rar găseşti!” De curând am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări pentru postarea din cadrul proiectului lunii octombrie şi, deşi a avut probleme „tehnice” cu al său calculator care se bloca permanent, ne-a scris atât de frumos! Cum să nu admiri un astfel de om?! Lăsăm să curgă conversaţia…
1. Care-i preparatul pe care-l îndrăgeşti cel mai mult în Turcia, fie el gătit de tine sau nu? Ce alegi atunci când vrei să te răsfeţi cu adevărat?
La întrebarea aceasta pot să dau 2 răspunsuri? Mi-e foarte greu să aleg din mulţimea de bucate, dar totuşi pentru mine două feluri se detaşează de restul. Este vorba despre baclava, evident (nu conteaza forma) şi cine alta decât regina plăcintelor, su böreği. Am învăţat să le gătesc pe amândouă, pe lângă multe altele, şi nu o spun ca să mă laud, ci ca să dovedesc altor fete că nu e imposibil să le faci!
2. Ai spus la un moment dat că după ce ai locuit atâta timp în Turcia nu te-ai mai putea întoarce în România, de ce?
Aici este un proverb: ”Alışmış kudurmuştan beter”. 🙂 După atâţia ani petrecuţi aici, am ajuns să mă simt aici ca acasă şi acasă ca un străin. Asta şi pentru că în ultimii 17 ani am fost cam rar în România. Sinceră să fiu, nici eu nu ştiu cum, dar m-am adaptat foarte repede şi foarte uşor aici. O fi fost de vină vârsta prea fragedă (aveam 22 de ani), sau poate felul turcilor de a fi, primitori, prietenoşi, plini de caldură… Nu mi s-a părut greu decât la început, când nu ştiam limba. Deşi când am păşit pentru prima oară pe meleagurile acestea totul mi se părea deosebit, iar o dată cu învăţarea limbii, totul a început să mi se para familiar. Acum, când mă duc acasă, în România, am ajuns să duc dorul celei de-a doua mea ”acasă”. Între timp, s-au schimbat multe şi în România şi poate de aceea îmi sunt străine, pentru ca s-au schimbat în lipsa mea.
3. Care sunt obiceiurile turcilor care ar putea surprinde pe un român proaspăt mutat în Turcia? La ce să se aştepte ca să nu fie luat prin surprindere?
Despre turci, ca şi oameni, pot să spun că seamană cu noi, românii, în multe privinţe: sunt prietenoşi, calzi, foarte ospitalieri, dar şi puţin cam vulcanici, iuţi la mânie. Dar cel mai mult m-au impresionat la ei patriotismul şi senimentul de frăţie dintre ei, ceea ce nouă, şi o spun cu regret şi strângere de inimă, ne cam lipseşte. Ca şi avertisment pentru cei care vin pentru prima oară ar trebui sa pomenesc un pic de ”indiscreţia” lor, ca să zic aşa. Dar trebuie să mentionez că e o indiscreţie în sens pozitiv. Sunt foarte buni vecini, dar trebuie să te aştepţi la orice oră să-ţi bată la uşă sau să-ţi pună o mie de întrebări despre orice este legat de tine şi de familia ta. 🙂
4. Interesant e puţin spus! Că tot am ajuns să vorbim despre casă, familie, cum e pentru o gospodină pricepută într-ale gătitului să trăiască în Turcia? Găseşte tot ce-i trebuie: de la mălai sau praf de copt la amidon? Oare îţi lipseşte ceva din România?
În ceea ce priveşte bucătăria şi ingredientele necesare preparării mâncărurilor, pot spune că aici găseşti cam de toate. Vorbesc în general. Dar aici, în zona în care locuiesc eu, duc lipsa şi dorul gogoşarilor, a rădăcinii de pătrunjel, de păstârnac, de hrean, de leuştean şi de lobodă. Fiind moldoveancă, mi-am făcut singură borş, dar neavând leuştean, nu a avut gustul ”de acasă”, aşa că am amânat până la prima vizită în România. Mi-am mai adus şi înainte leuştean, amoniac pentru prăjituri şi rom care pe atunci nu se găseau sau colorant alimentar care aici mi s-a părut prea scump. În rest, pot să spun că avem de toate. Mi-am făcut unele pofte (gogoşari în oţet, zacuscă, salată de vinete etc), dar în general gătesc ”turceşte”. 🙂
5. Tu ai fost prima persoană din comunitatea TurcaLaUnCeai de pe Facebook care ne-a dovedit ce oameni extraordinari putem cunoaşte datorită unei simple pagini de internet! Îţi mulţumim enorm, sinceritatea şi sufletul tău deosebit au reprezentat un factor important atunci când ne-am gândit să continuăm proiectul TurcaLaUnCeai!
4. Tulumba, un desert extrem de dulce! Reţeta plină de savoare chiar aici!
Ei, uite că aici m-aţi încuiat. Nu sunt obişnuită cu laudele, deşi primesc multe, recunosc cu modestie, dar pur şi simplu, nu-s de mine. Nu mă simt mai presus de nimeni, nu cred că-s cu nimic mai deosebită decât oricare dintre noi, dar cred cu tărie în proverbul ”Cine se aseamănă, se adună”. Aşadar, acesta este singurul ”vinovat”, că să zic aşa, de frumosul grup format pe pagina voastră, o pagină atât de frumoasă şi de deosebită din toate punctele de vedere, pagină care nu putea aduna decât oameni frumoşi, calzi, prietenoşi, sinceri… Sunteţi deosebiţi şi trebuie să spun că mi se par cuvintele prea sărace că să spun exact ceea ce simt şi ce cred despre voi. Mă bucur din suflet şi vreau să vă mai felicit încă o data din toată inima pentru o aşa iniţiativă. Ştiu şi sunt conştientă de munca enormă pe care o depuneţi, dar cred că răsplata e pe măsură. Ati reuşit să adunaţi un grup cu numitor comun: TURCİA. E ca o boală incurabilă. Cine apucă să se molipsească, nu mai are vindecare! Vă doresc ”viaţă lungă”, multă putere de muncă şi satisfacţii pe măsură. Ca românca mă mândresc cu voi pentru ceea ce faceti, iar ca cetăţean turc daţi-mi voie să vă mulţumesc cu recunoştintă în numele tuturor celor de aici pentru dragostea cu care va dedicaţi timpul, munca şi dăruirea în realizarea unei pagini pe care nici un turc get-beget nu ar fi reuşit să o facă!
Când intrăm în albumele ei, ne pierdem cu firea, simţurile ne-o iau razna, nu mai ştim nici cum ne cheamă, nici când am mai avut o astfel de poftă nebună de plăcinte cu brânză, din acelea pe care le-am gustat doar în Turcia. Călătorim fără oprire până în al 9-lea cer şi înapoi, ne ridicăm iar şi strigăm cât ne ţin puterile: „Mai vrem o porţie!” Toate ne fac cu ochiul, toate merg de minune cu un ceai fierbinte turcesc, toate te fac să vezi viaţa numai în aluat pufos şi umplutură delicioasă.
Neştiind ce să alegem din multitudinea de reţete una şi una, i-am cerut din nou sfatul lui Meryem să ne îndrume către cele mai gustoase preparate ale ei!
1. Lahmacun Reţeta aici
2. Reteţa lui Meryem „Pizza la tigaie” a avut record de vizualizări. Deşi înfometaţi, n-am uitat de link-ul către reţetă, care este chiar aici.
3. Baklava-ua bat-o vina! E mai mândră decât toate! Şi nişte forme… aproape perfecte!

Niciun comentariu
h
Din fericire am cunoscut-o si eu pe Meryem.E adevarat,doar virtual,dar e de-ajuns sa iti dai seama de talentul, pasiunea cu care gateste si modestia de care da dovada. 🙂
FLORY
Din fericire am cunoscut-o si eu pe Meryem.E adevarat,doar virtual,dar e de-ajuns sa iti dai seama de talentul, pasiunea cu care gateste si modestia de care da dovada. 🙂
Elena Toma
Si eu o cunosc doar virtual pe Meryem, insa am descoperit un om deosebit care te poate face sa iiubesti un loc magic cum este Turcia prin felul cum transmite iubirea ei pentru tara in care s-a stabilit. Nu o face numai din ce ne arata ca face, o face mentionand de fiecare data locuri, ingrediente specifice, oameni, traditii si mai ales fiind mereu disponibila, amabila, sincera, punand aproape sufletul pe tava pentru oricine are o nedumerire sau intrebare. Un semn al acestui lucru este faptul ca primeste cred cele mai putine comentarii sau intrebari „tampite” cum le spun eu, de la oameni fara cei 7 ani de acasa. Te face cumva sa o respecti fara cuvinte!Desi nu are foarte mul timp, am convins-o sa-si fac blog, ca sa gasim mai repede retetele de la ea, tocmai pentru ca sunt foarte multe, ei bine cum credeti ca se numeste? O patratica din Turcia mea!