Romania, tara care uneste destine
Amalia
”Îmi amintesc cu drag după-amiezele din copilărie când, la finalul orelor petrecute la școală, alergam spre casă bucuroasă să ascult împreună cu bunicul meu muzică la pick-up: de la muzică veche românească, la cea din America Latină, indiană şi, nu în ultimul rând, cea turcească. Mă amuzam la acea vârstă pe seama colegelor mele de şcoală care se dădeau în vânt după formaţii de genul Backstreet Boys, Spice Girls și altele asemănătoare. Mie nu mi se părea că aceea ar fi muzică, ci îndrăgosteală de băieţi, nici vorbă de muzică de calitate. Bunicul însă mi-a insuflat din pasiunea şi curiozitatea lui pentru geografie, cultură şi muzică. Adolescenţa îmi aduce aminte de celebrul Tarkan, cu ale lui versuri din Kiss Kiss/Șımarık ori Oynama Șıkıdım. Am început să cochetez cu ideea de a descoperi Turcia, undeva după terminarea facultăţii. Îmi amintesc că m-a fascinat un videoclip de pe YouTube ce prezenta Istanbulul noaptea. Filmulețul realizat din elicopter arăta fosta capitală otomană în toată splendoarea ei, cu podurile peste Bosfor luminate în culori, semilunile moscheilor, Turnul Galata şi miile de lumini care arătau imensitatea oraşului.
Am avut parte de prima experiență în Turcia în calitate de turist, în vara anului 2010 când, alături de sora mea şi un grup de prieteni, am vizitat Kuşadası – oraşul-staţiune care te cucerește prin arbuștii Bougainvillea, cei cu flori violete ca de hârtie, prin copacii plini de smochine şi cactuşii cu fructele lor zemoase, prin împrejurimile lui spectaculoase şi exotice. Era ultima noastră zi în Kuşadası şi, în timp ce prietenii mei erau grăbiţi cu împachetatul şi pregătirile pentru lunga călătorie cu maşina înapoi spre România, eu stăteam pe balconul de marmură albă al hotelului, absorbită de priveliștea cu munţii şi marea de un turcoaz amețitor. Atunci mi-am promis mie însămi că într-un an am să mă întorc şi am să stau o perioadă mai lungă în Turcia.
Zis şi făcut! Odată întoarsă în ţară, la scurt timp m-am înscris la o a doua facultate şi, un an mai târziu, după mult studiu, într-un concediu fără plată obţinut de la locul de muncă, am ajuns în oraşul Aydın, aflat la 55 de km de Kuşadası. Eram studentă Erasmus la Universitatea Adnan Menderes și studiam arheologia. Şi acum îmi amintesc cu drag şi nostalgie de petrecerea de rămas-bun pusă la cale de colegii mei de serviciu din România, de prietenii mei apropiaţi, de colegii de facultate, de familie. Plecam cu două trolere şi încă pe atâtea amintiri şi momente deosebite, spre o ţară şi o cultură cu totul şi cu totul nouă pentru mine. Experienţa mea în Turcia mi-a adus mulţi prieteni cu care ţin şi acum legătura, oameni cu suflet mare şi frumos. Acolo am avut ocazia să descopăr totodată cât de omenoşi, săritori, ospitalieri şi cu multă credinţă sunt turcii.
Dacă ar fi să descriu ţara lui Atatürk, cred enorm de mult că 1001 de cuvinte nu mi-ar fi suficiente. Te-ai prins de ce? Dacă nu, îți spun eu pe scurt pentru ce iubesc Turcia: pentru albastrul cu nuanțe turcoaz al Mării Egee, pentru soarele arzător, pentru ceaiul negru, pentru chemarea la rugăciune a muezinilor, pentru mirosul de simit şi pâine proaspăt scoasă din cuptor, pentru mirodeniile îmbietoare, frumos aranjate în săculeți coloraţi, pentru culorile amestecate de fructe şi legume, pentru mirosul de pește proaspăt, pentru palmierii exotici, pentru parfumul florilor de portocal, pentru că există atât de multe motive… să mai continui? Turcia cea plină de mituri, temple, coloane în stiluri ionice, dorice sau corintice, moschei în diferite culori… Turcia este locul în care imaginația ta călătorește peste munţi și mări, situri arheologice fără să te opreşti din drum, fără să laşi curiozitatea să dispară, să cauţi, să cunoşti, să afli poveşti, să mănânci, să dormi şi să nu te mai trezeşti din visul călătorului…”
Yusuf
”Ben 17 Agustos 1988 Uşak’ın Karahallı ilçesinde doğdum. İlk öğrenimimi burada gerçekleştirdim. Ailem geleneksel olan Karahallı’da meşhur olan dokuma işi ile meşguldü. 1999 yılında Denizli’ye yine aynı işi devam ettirmek için gittik. Bundan dolayı lise ve orta okul’u Denizli’de bitirip üniversiteyi ise Uşak’ta kazanarak oraya gittim. Yine yüksek lisans eğitimimi de burda tamamlayarak ilk defa Erasmus programı kapsamında Oradea üniversitesine geldim ve bu andan itibaren Romanya maceram başlamış oldu. Burada bir yıl kalarak hayatımda iyi bir seçim yaptığımı düşünmekteyim. Öğrenciliğimin en güzel anları burada geçti. İyi bir arkadaş ortamı edindim ben ve ekibim Oradea’yı adeta benimsedik. Bundan sonra Oradea hayatımda farklı bir yer edindi. Türkiye’ye döndükten sonra bu işin peşini bırakmadım ve doktora eğitimime başladığımda yine aynı yolu izleyerek erasmus programı için sınavlara girip ilk sırada yerleşerek tekrar Oradea’ya döndüm. Bu seferki dönüşüm daha da verimli oldu. Edinmiş olduğum akademik çevre benim biraz daha önümü açtı. Özellikle Cluj ve Bükreş’te bulunan Türk Enstitüleri ile irtibata geçtim. Romen dilini öğrenerek Romanya’da daha çok şey gözlemleyebildim. Romanya’da bulunan kütüphane ve müzeleri gezerek ilk geldiğim erasmustan daha farklı bir deneyim elde ettim. Bunlar hep benim için artı oldu. – M-am născut pe data de 17 august 1988 în districtul Karahallı din provincia Uşak. Am terminat şcoala primară aici. Familia mea se îndeletnicea cu țesutul, o activitate tradițională în Karahallı. Am plecat în 1999 în Denizli pentru a continua cu această activitate. Din acest motiv am terminat școala gimnazială în Denizli și am reușit să intru la universitate în Ușak. Mi-am finalizat aici studiile de licență și am venit la Universitatea Oradea în cadrul programului Erasmus. De atunci a început aventura mea legată de România. Cred că am făcut o alegere bună rămânând aici un an de zile. Este locul în care am avut parte de cele mai frumoase momente ale studenției mele. Am ajuns să am un cerc de prieteni buni, eu și echipa mea din Turcia am ”adoptat” pe loc Oradea. După aceea, Oradea a început să ocupe un loc special în viața mea. După ce m-am întors în Turcia, nu am renunțat la ce începusem acolo și, atunci când am început studiile doctorale, am urmat același drum și am intrat la examenele pentru a obține o bursă Erasmus. M-am clasat printre primii și m-am reîntors la Oradea. Șederea mea de această dată a fost și mai productivă. Mediul academic în care reușisem să intru mi-a facilitat multe lucruri. Am luat legătura cu Institutele Turce din cadrul Facultăților de Istorie din Cluj și din București. Și, datorită faptului că am învățat limba română, am putut observa și înțelege mai multe lucruri despre România. Pentru că de data aceasta am vizitat bibliotecile şi muzeele, am avut parte de o experiență diferită față de prima dată când venisem cu Erasmus. Aceste lucruri au reprezentat un plus pentru mine.
Açıkça söylemek gerekirse Romanya hakkında pek fazla bilgim yoktu, çünkü Türkiye’de Romanya’yı tanıtacak herhangi bir etkinlik vs. mevcut değil. Kısacası Romanya’yı orada yaşayarak tanıdım ve öğrendim. Sadece Romanya değil Avrupa kültürü Türk kültüründen çok farklı, bu yüzden çok farklı şeyler gözlemleyebildim. Orada insanlar daha açık, bu yüzden insanlar daha rahat. Özellikle Erdel bölgesi çok daha düzenli, her şey yerli yerinde, insanlar çok güler yüzlü… kısacası rahat bir ortam, yaşamak için harika bir yer. Romanya biz Türkler için yeni bir düzen olduğu için ilk gidişimizde bir çok komik olaya rast geldiğimiz oldu. Örneğin Romanya’da trafikte karşıdan karşıya geçerken arabalar sizi görüp bekler, Türkiye’de böyle değildir. Arabalar adeta üzerinize gelir. Tabi biz ilk gidişimizde bu duruma bir haftada alışabildik. Sonrasında ben Oradea Centru’ya giderken bir kişinin yolun ortasından direk karşı karşıya geçmeye çalıştığını farkettim. Dedim ki bu kesin bizim Türklerden birisidir. Kendisini karşıya geçip durdurduğumda Türkiye’den yeni geldiğini öğrenince gülümsedim. Sonrasında iyi arkadaşılığımız oldu. – Dacă trebuie să fiu sincer, nu aveam foarte multe informații despre România, pentru că în Turcia nu există nicio activitate care să facă cunoscută România. Pe scurt, am cunoscut și am descoperit România locuind acolo. Nu numai cultura din România, dar și cultura din Europa sunt foarte diferite față de cultura turcă, de aceea am putut observa lucruri foarte diferite. Acolo oamenii au viziuni mai largi și de aceea sunt mai relaxați. În special zona Ardealului este foarte organizată, totul este la locul său, oamenii sunt foarte zâmbitori… pe scurt, un mediu relaxat, un loc minunat pentru a-ți trăi viața. În România există o altă ordine a lucrurilor, acesta reprezentând motivul pentru care nouă, turcilor, ni se întâmplă lucruri amuzante. De exemplu, în România mașinile opresc atunci când vrei să treci de pe o parte pe cealaltă a străzii, însă în Turcia nu este așa. Mașinile sunt cât pe ce să dea peste tine. Desigur că, la venirea noastră aici, abia într-o săptămână ne-am putut obișnui cu această situație. O dată, când mergeam către centrul orșului Oradea, am observat cum o persoană încearcă să traverseze chiar prin mijlocul străzii. Mi-am spus în sinea mea că acea persoană sigur face parte dintre turcii noștri. L-am oprit și am zâmbit atunci când am aflat că venise de curând din Turcia. Apoi am ajuns să fim prieteni buni.
Romanya’da öğrenim hayatım boyunca çok arkadaşlıklar edindim. O kadar çok arkadaşım vardı ki haftanın tüm günleri dolu geçiyordu. Sürekli bir yerlere davet ediliyordum. Tabi bunlar karşılıklı şeyler, benim biraz insanları sevmem ve sosyal olmamla da alakalı. Özellikle Romen dilini öğrenmem arkadaş ortamı kurmamda çok büyük avantaj sağladı. Romenler, genel olarak samimi ve sıcak kanlı oldıkları için rahatlıkla iletişim kurulmakta. Buna örnek verecek olursam, Romanya’ya son gidişimde Bükreş’ten Oradea’ya trenle gidişim esnasında İtalya’yı ziyaretten dönen bir aile ile tanıştım. Onlarla dialoga girdiğimde Romanya ve Oradea hakkında çok şey bilemem onları çok etkiledi. Yani Romanya kültürü, tarihi, coğrafyası hakkıda bilgi ve tecrübeye sahip olmam insanların bana sempati duymasını sağlıyor. Bundan dolayı çok iyi iletişim kurabiliyroum. Tabii trende o konuşmamızdan sonra onlarla iyi arkadaşlığım oldu. Yine orada yaşayan insanlar film ve dizilerden Türkiye’yi iyi tanımakta. Romenceyi konuşup anlamaya başladıktan sonra kendimi yalnız hissetmedim. Yine kız arkadaşımın ve ailesinin orada olması da büyük avantajdı. Bu yüzden orada kendimi yalnız ve yabancı hissetmem imkansızdı. – Mi-am făcut mulți prieteni de-a lungul vieții mele de student în România. Ajunsesem să am într-atât de mulți prieteni, încât toate zilele săptămânii îmi erau ocupate. Eram mereu invitat în diverse locuri. Desigur că aceste lucruri erau reciproce și aveau legătură cu faptul că iubesc oamenii și că sunt o persoană sociabilă. Faptul că am învățat limba română m-a ajutat în special să îmi fac un cerc larg de prieteni. Românii comunică cu mare ușurință pentru că în general sunt sinceri și foarte prietenoși. Dacă ar fi să dau un exemplu, la ultima mea vizită în România, în timp ce călătoream cu trenul de la București la Oradea am cunoscut o familie care se întorcea dintr-o vizită din Italia. Atunci când am intrat în dialog cu ei, au fost impresionați să afle cât de multe lucruri cunosc despre România și Oradea. Le sunt simpatic oamenilor pentru că știu multe lucruri despre cultura, istoria și geografia României. De aceea, pot comunica foarte bine și foarte ușor. Desigur că după acea discuție din tren am devenit foarte buni prieteni. De asemenea, oamenii din România cunosc bine Turcia din filmele și serialele turcești. După ce am început să vorbesc și să înțeleg limba română, nu m-am simțit singur. Un mare avantaj a fost și faptul că prietena mea și familia ei erau acolo. De aceea, a fost imposibil să mă simt singur sau străin în România.
Yukarıda da belirttiğim gibi Türkler Romanya’yı pek fazla tanımıyorlar. Tek bilinen şey yıllar önce Gheorghe Hagi’nin Galatasaray’da oynaması ve Hagi’nin Romanyalı olması. Özellikle arkadaşlarıma Romanya’yı fotograflarla anlatmam büyük ilgi uyandırmakta. Herkes Romanya’yı çok güzel ve gezilebilecek bir yer olarak görmekte. Romanya’da yıllarca bulunduğum için oradaki gözlemlediğim şeyleri burada anlatabiliyorum. Bilhassa Romanya şehirlerine yapmış olduğum geziler ve oradaki müzleri gezmek bana çok şey kattı. Özellikle Castelul Peleş ve Castelul Bran bende önemli iz bırakanlar arasında. – Așa cum am mai menționat și mai sus, turcii nu cunosc foarte bine România. Singurul lucru pe care îl știu este faptul că Gheorghe Hagi a jucat acum mulți ani la echipa Galatasaray și că el era din România. Prietenii mei erau foarte interesați atunci când le vorbeam și le povesteam despre România arătându-le imagini. Aici toată lumea vede România ca pe un loc foarte frumos, de vizitat. Pentru că m-am aflat mulți ani în România, pot povesti în Turcia tot ce am văzut acolo. Pentru mine au însemnat mult și vizitele pe care le-am făcut în orașele din România și în muzeele din acele orașe. Castelul Peleș și Castelul Bran sunt printre locurile care m-au marcat în mod deosebit.
Romen yemek ve tatlıları denilince ilk olarak Romanya’da geleneksel olan mamaliga ve papanaş benim sevdiklerim arasında. Yine sevdiğim bazı pizzalar da var, özellikle telemea ile yapılanlar çok lezzetli. Türk mutfağı Romanya’ya oranla çok zengin, bu zenginlik osmanlı sarayında yapılan yemeklerden ve Türkiye’de her yörenin kendine özgü geleneksel yemek kültüründen kaynaklanmaktadır. Türkiye’de çeşit olarak çok fazla yemek görebilirsiniz. Ama Romanya’da bu durum biraz daha farklı. Yani Türkün Romanya’da yemekle imtihanı biraz zordu. – Referitor la mâncărurile și dulciurile românești, tradiționalele mămăligă și papanași se numără printre favoritele mele. Pe lângă acestea, există și anumite tipuri de pizza care îmi plac, și mai cu seamă, cele preparate cu brânză telemea sunt foarte gustoase. Bucătăria turcă este foarte bogată în comparație cu cea din România, iar această bogăție se datorează mâncărurilor preparate în palatele otomane și culturii culinare tradiționale specifice fiecărei zone din Turcia. În Turcia puteți vedea multe mâncăruri diferite. Dar în România această situație este puțin diferită. Adică, pentru un turc, examenul preparatelor culinare din România este puțin cam dificil.
Hayat surprizlerle dolu olduğu için ne olacağını şimdiden tahmin etmek güç. Ama yakın gelecekte, akademik hayatımda Türk-Romen Tarihi enstitüsü kurarak burada iki ülkenin ortak tarih, kültür ve coğrafyası hakkıda çalışmalar yaparak iki ülke ilişkilerine faydalı olmak isterim. Yine her yıl periodik olarak Romanya’yı seyahat etmeyi planlıyorum. – Pentru că viața este plină de surprize, este destul de greu să intuiesc ce se va întâmpla în viitor. Dar foarte curând, vis-a-vis de viața mea academică, voi înființa aici un Institut de Istorie Turc-Român și prin intermediul lui, aș vrea să fiu de folos în relațiile dintre cele două țări, organizând tot felul de activități legate de istoria, cultura și geografia comune celor două țări. Și, de asemenea, plănuiesc să călătoresc periodic în România.”
Amalia și Yusuf
Amalia despre Yusuf: ”Pe Yusuf l-am cunoscut aici, în România, la universitate, în toamna anului 2012. Eu tocmai mă întorsesem din Turcia, iar el venise să studieze istoria tot cu o bursă Erasmus. Ne-a legat o prietenie frumoasă, mai ales pentru că el îmi făcea deseori vizite la locul de muncă, împrietenându-se cu colegii mei de birou şi impresionându-ne cu ambiţia şi efortul de a vorbi limba română. Am ținut legătura şi după ce a plecat. Ne-am reîntâlnit în 2014, în mai, în Uşak, eu făcând o vizită la universitatea cu acelaşi nume în interes de serviciu (un stagiu, un schimb de experienţă pe domeniul relaţia universităţii cu mass-media, PR şi imagine). Eram în dilemă, trebuia să decid unde să-mi efectuez stagiul, având la dispoziţie mai multe variante. Ştiam că, indiferent de universitatea aleasă, m-aş fi întâlnit cu prietenii mei de acolo. I-am scris lui Yusuf un mesaj scurt pe Facebook: „Hey kanka! What do you think if I would come with a staff training for one week at Uşak University?” – Hey, prietene! Ce părere ai avea dacă aș veni pentru un training de o săptămână la Universitatea Ușak?”. Îmi amintesc reacţia lui Yusuf, entuziasmul şi bucuria de a ne revedea. Zis şi făcut! Câteva luni mai târziu mă aflam împreună cu sora mea, mare fan Turcia, în avionul care ne ducea la Istanbul şi, de acolo, cu autocarul spre Uşak. Am avut o săptămână plină în care am avut ocazia să întâlnesc nu doar oameni minunaţi la universitate, ci şi să realizez cât de bine ne înţelegeam şi ne completam.
După efectuarea stagiului, am plecat într-o călătorie spre Cappadocia, eu aşteptând cu nerăbdare să zbor pentru prima dată cu balonul. Ultima zi petrecută împreună în Cappadocia a fost una emoţionantă pentru toţi trei. Observam cum Yusuf devine tăcut. Îi puteam citi tristeţea din ochii căprui, umbriţi de genele lungi. Cu puțin timp înainte de plecarea noastră, a lăsat lacrimile să-i curgă şi ne-a mărturisit că a fost cea mai frumoasă călătorie din viaţa lui. Sora mea, la fel de sensibilă, i s-a alăturat, însă eu am încercat să mai îndulcesc atmosfera cu încurajări pentru amândoi. Nu mi-am dat seama cât de mult m-am ataşat de el, până în momentul în care m-am trezit în autocar, pe drum spre Istanbul şi am simţit cum, treptat-treptat, de data asta mă cuprinde pe mine o tristeţe pe care nu mi-o puteam explica. Sora mea a fost cea care mi-a pus gândurile în ordine şi, din aeroport, i-am trimis lui Yusuf un mesaj de încurajare, lăsând totodată o portiţă deschisă. Şi, uite, de aici a început drumul nostru de la prietenie, la o frumoasă relaţie de iubire, separată doar de cei 2000 de km.
A urmat o perioadă provocatoare pentru amândoi, în care am povestit despre copilărie, familie, vise, ţeluri, despre ceea ce ne dorim să realizăm în viaţă, până la ore târzii şi, la 1 iunie 2014, am decis să formăm un cuplu. De la 1 iunie 2014 până în august 2015, când Yusuf a reuşit să revină în România, l-am vizitat eu de două ori, având ocazia să-i cunosc familia care m-a primit cu căldură şi multe bunătăţi pe care nu le mai văzusem sau de care nu mai auzisem înainte. Mi-am amintit de o fază haioasă pe care am uitat sa o scriu. Familia lui Yusuf este stabilită în Denizli, dar vara, ai lui se retrag într-un orașel la 50 de kilometri de Ușak, departe de aglomerație și caniculă. Vorbeam în fiecare zi pe Skype cu Yusuf și îmi amintesc cum el mai dispărea din când în când, pentru a se cățăra în copaci să caute conexiune la internet.
Anul pe care l-am petrecut împreună în România a fost unul dintre cei mai frumoși ani ai amândurora. Fiecare zi petrecută împreună a fost specială și plină de amintiri frumoase. Yusuf s-a adaptat incredibil de bine atât în familia mea care l-a primit cu căldură, cât și în cercul meu de prieteni sau printre colegii mei de la serviciu. Yusuf e socialbil, cu mult umor și bun-simț. Am călătorit împreună la Zalău, Brașov, Bușteni, Sinaia, Deva, Hunedoara, Cluj și Sibiu. Am admirat la Yusuf sinceritatea, seriozitatea, sufletul bun, umorul. Și da, niciodată nu mi-am dorit o relație cu un turc tocmai din cauza diferențelor culturale și iată că am învățat că e mai bine să nu spun niciodată nu. Farmecul unei relații stă tocmai în contrastul dintre cele două culturi, faptul că înveți lucruri noi de la partenerul tău și invers. Mai am puțin și în două săptămâni și voi merge în Ușak, de abia aștept reîntâlnirea cu Yusuf, îmi este tare dor de el!”
Yusuf despre Amalia: ”Romanya benim hayatımda iki sebeble önemli bir yere sahip birincisi kız arkadaşım Amalia ile olan beraberliğim, diğeri ise Romen-Türk tarihi üzerine yapmış olduğum master ve doktora tezleridir. Amalia benim Romanya’ya gittiğimde ilk tanıştığım kişi oldu ve bana Romanya’ya adapte olmam için çok yardımcı oldu. Amalia Türkiye’de edindiği tecrübelerle orada bana çok destek oldu. Bu yüzden iyi bir arkadaşlığımz oldu. Kendisini Oradea’da iken hemen hemen her gün ofisinde ziyaret ediyordum. Tabii daha sonra Türkiye’ye dönmek zorunda kaldım fakat irtibatımızı koparmadık ve kendisini Uşak Üniversitesinde staj yapmaya davet ettim. Onun gelişi ile birlikte birbirimizi daha yakından tanıma fırsatı yakaladık ve Romanya’ya dönüşünde ona aşık olduğumu anladım. Arkadaş olduğumuz için bunu kendisine söylemekten çok utandım. Çünkü ona olan hissiyatım eğer karşılığı olmazsa arkadaşlığımızı da bitirebilirdi. Bu yüzden bir seçim yaptım ve duygularımı paylaştım. Sonrasında böylesine güzel bir birlikteliğimiz oluştu. – Pentru mine România ocupă un loc important în viața mea din două motive: primul este relația pe care o am cu prietena mea, Amalia, iar celălalt este reprezentat de lucrările de master și doctorat pe care le fac despre istoria comună a României și a Turciei. Amalia este prima persoană pe care am cunoscut-o când am venit în România și ea este cea care m-a ajutat foarte mult să mă adaptez în România. Amalia m-a susținut foarte mult datorită experienței pe care o avusese la rândul ei în Turcia. De aceea, am devenit buni prieteni. Când eram în Oradea, o vizitam aproape în fiecare zi la biroul ei. Desigur că mai târziu a trebuit să revin în Turcia, dar nu am întrerupt legătura și am invitat-o să facă un stagiu la Universitatea Ușak. Odată cu venirea ei, am avut ocazia să ne cunoaștem mai îndeaproape și, atunci când s-a întors în România, am înțeles că m-am îndrăgostit de ea. Dar pentru că la acea vreme eram doar prieteni, mi-a fost rușine să-i mărturisesc acest lucru. Exista posibilitatea ca prietenia să se termine dacă sentimentele nu-mi erau împărtășite. De aceea, am făcut o alegere și i-am împărtășit sentimentele mele. Și după asta am început o frumoasă relație.
Sevgilime bir mesaj iletmek istiyorum: Hayatımın her anında beni yalnız bırakmayan sevgili arkadaşım, seninle tanışarak hayatımın en iyi seçimini yaptım. İnsanın hakikaten birlikte yürüyebileceği, daima yanında hissedebildiği bir hayat arkadaşı olması ne güzel bir duygu! – Doresc să îi transmit un mesaj iubitei mele: Draga mea prietenă, care nu m-ai lăsat singur în niciun moment al vieții mele, știu că am făcut cea mai bună alegere a vieții mele cunoscându-te pe tine. Ce sentiment frumos este ca omul să aibă un partener de alături de care să poată merge cu adevărat împreună prin viață și pe care să îl poată simți întotdeauna alături.”
Încheiere
Iată-ne, așadar, ajunși la finalul acestui articol-reportaj special, în care i-am însoțit în frumoasa lor călătorie pe prietenii noștri, Amalia și Yusuf. Noi, cei care am discutat îndeaproape cu ei, zi de zi, timp de aproape două săptămâni în scopul realizării acestui articol, am rămas extrem de plăcut surprinși de povestea lor, dar și de ei, ca oameni. Pasionați de studiu și de cunoaștere, Amalia și Yusuf sunt un cuplu atipic, dar în același timp sunt un cuplu format din doi oameni cu sufletul mare, cu principii solide și cu aceleași perspective pentru viitor.
Despre Yusuf, ”turcul îndrăgostit de România”, au apărut deja alte două articole interesante. Te invităm cu drag să le parcurgi pentru a afla mai multe despre prietenul nostru din Turcia a cărui inimă bate pentru țara noastră: interviul pentru zidezi.ro și reportajul din sălajulpurșisimplu.ro
Dragi prieteni, ne-ați cucerit prin sinceritatea și dedicarea de care dați dovadă în relația și în carierele voastre, iar modul în care ați răspuns invitației noastre nu ne face decât să fim onorați că ați acceptați să fiți personajele principale în acest articol, personaje într-o poveste care sperăm să fie… fără sfârșit.
Un comentariu
Pingback: