Fragmente din ”Soliman Magnificul” de Andre Clot (Partea a IIa) Descrieri si portrete

După ce în urmă cu ceva timp am aflat detalii interesante despre copilăria și adolescența viitorului sultan, astăzi descoperim fascinați noi informații despre Soliman sau Kanuni (Legislatorul) așa cum îl știu turcii. Continuăm așadar cu fragmente interesante din cartea amintită în titlu.

Dintr-o scrisoare a lui Soliman către Francisc I aflăm că sultanul avea să se semneze astfel: ”Eu, Sultanul Sultanilor, Suveranul Suveranilor, cel care împarte Coroane Monarhilor Globului, Umbra lui Allah pe pământ, Sultanul și Padișahul Mării Albe (denumirea în limba turcă a Mării Mediterane – Ak Deniz), Mării Negre, al Rumeliei, Anatoliei, Caramaniei, al ținutului Rum, al Zulkadirului, Diarbekrului, al Kurdistanului, Azerbaidjanului, al Persiei, stăpânul orașelor Damas, Alep, Cairo, Mecca, Medina și Ierusalim, al întregii Arabii, al Yemenului și al multor altor ținuturi pe care nobilii mei strămoși și iluștrii mei străbuni… le-au cucerit prin forța armelor și pe care preaslăvita mea Maiestate le-a cucerit și ea cu pumnalul meu strălucitor și cu victorioasa mea sabie…”.

După cei opt ani de domnie ai lui Selim, care fuseseră de fapt o nesfârșită teroare, primele acte de clemență ale lui Soliman apărură ”la fel ca și roua cerească pe o pajiște însorită”. Sultanul porunci eliberarea imediată a șase sute de demnitari și negustori egipteni deportați la Istanbul de către tatăl său. A fost reintrodus comerțul liber cu Iranul. Chiar din primele zile, Soliman dădu de înțeles tuturor că Imperiul avea să fie guvernat cu fermitate, dar cu dreptate.

În ziua când este încins cu sabia lui Osman, în 1520, Soliman are douăzeci și cinci de ani. Există mai multe descrieri ale sale, dintre care una făcută de Bartolomeo Contarini, ambasadorul Veneției: ”Era înalt, dar subțire, cu tenul delicat. Nasul său este cam prea lung, trăsăturile sunt fine, nasul acvilin. Are un pic de mustață și barbă scurtă. Chipul îi este plăcut, dar cam palid.” Portretul acesta corespunde destul de exact profilului creat de Albrecht Dürer în 1526. Dürer nu l-a întâlnit niciodată, dar l-a desenat după descrierile unor venețieni. Un alt desen, executat ceva mai târziu de Hieronymus Hopfer, reproduce aproape identic portretul lui Dürer, dar reprezintă profilul din direcția opusă. Portretele acestea sunt foarte apropiate de cel de la National Gallery din Londra, dar aici Soliman pare ceva mai în vârstă. Toate arată un nas coroiat deasupra buzei superioare scurte, o bărbie destul de proeminentă, urechi mici. Gâtul este lung și subțire. Asemănarea lui Soliman prezintă un chip sever, impresia pe care o mărește obiceiul său de a-și coborî turbanul până aproape de ochi. Calmul și sângele lui rece sunt contrariul caracterului violent și impetuos al tatălui său. Distant, are un aer maiestuos ce pare firesc puternicului padișah care aspiră să stăpânească întregul univers.

Noul sultan este un musulman cucernic, lipsit de fanatism, după cum dovedește atitudinea lui față de șiiți, cel puțin la începutul domniei sale. Tolerant față de creștini – așa cum prescrie religia musulmană – le va cere doar să-și îndeplinească îndatoririle, printre altele pe cele fiscale. În ziua când Soliman preia puterea, Imperiul Otoman se bucură de bogății enorme și de o situație neasemuită în lumea islamică. Soliman nu este lipsit de arta de a conduce un popor, datorită celor zece ani petrecuți în fruntea mai multor provincii.

Viitorul este așadar plin de promisiuni pentru tânărul sultan, al zecelea al dinastiei: zece ca degetele mâinilor, zece ca învățăcenii Profetului, zece, cifra perfectă pentru musulmani. Numele de Soliman ce i-a fost dat la naștere deschizându-se la întâmplare Coranul, nu este oare cel al unui suveran din Antichitate pentru care Orientul are o venerație profundă – regele Solomon căruia Dumnezeu i-a dat, ca și lui David, ”Lumină și Știință”?

Fragmente din cartea: Soliman Magnificul, Andre Clot, Editura Artemis

Însetat după informații despre această figură marcantă a istoriei otomanilor? Citește și:

• Cum l-a determinat Roxelana pe Soliman să-și omoare fiul.
• Articole care au în centru figura lui Soliman.