Poezie contemporana turca

Te-ai întrebat vreodată cum sună poezia contemporană din Turcia? Trebuie să îți mărturisim faptul că, până să îi cunoaștem pe cei care au alcătuit antologia de Poezie turcă modernă, pe domnul Nevzat Yusuf Sarıgöl şi pe doamna Nermin Yusuf, cei care, de altfel, ne-au acordat cu mare amabilitate și un interviu, nu știam mare lucru.

Grație lor însă, putem citi și în România poezie turcă tradusă în română. Ne-a intrigat fragmentul de poezie aflat pe coperta din spate a cărții, cel mai probabil aleasă special de cei care au alcătuit antologia:

Söyle Sevda İçinde Türkümüzü Şiiri ~ Cântă cântecul nostru de iubire

Söyle sevda içinde türkümüzü, Cântă cântecul nostru de iubire,
Aç bembeyaz bir yelken Deschide o pânză albă de corabie,
Neden herkes güzel olmaz, Pentru ce să nu fim cu toții frumoși,
Yaşamak bu kadar güzelken? Când viața-i atât de frumoasă?

İnsan, dallarla, bulutlarla bir, Cu norii, cu ramul omu-i tot una,
Ayrı maviliklerden geçmiştir Prin aceleași albăstrimi trecut-a.
İnsan nasıl ölebilir, Cum poate omul să moară,
Yaşamak bu kadar güzelken? Când viața-i atât de frumoasă?

Autor: Fazıl Hüsnü Dağlarca

Ideile cele mai importante din partea introductivă a antologiei din care vom selecta câteva poezii sunt:

• lirica turcă îmbină influențe europene și orientale
• Nazım Hikmet scoate poezia turcă de sub influența literaturii culte, dominate la nivel lexical de arabă și persană
• Fazıl Hüsnü Dağlarca este cel care face notă distinctă, el scriind o poezie cu totul originală, fără nicio influență
• În anii 50 apare un nou curent literar „İkinci Yeni – Al doilea nou”. Poezia reprezentanților acestui curent reflectă viața oamenilor simpli și natura.
• În poezia anilor 60 – 70 își fac apariția mai multe figuri feminine, pintre care și Gülten Akın, cea care reintrepretează destanul.
• „Ceea ce-i unește pe toți poeții turci ai epocii moderne este limba, o limbă eliberată de sub influențele arabe și persane, o limbă vorbită.”

Bahçe – Grădina – Ahmet Haşim

Bir Acem bahçesi, bir seccade O grădină persană, un mic covor de rugă,
Dolduran havzı ateşten bade. Se umple havuzul cu vinul ca de foc,

Hatırlama – Amintire – Ahmet Hamdi Tanıpınar

Bütün Yaz – Vara toată – Ahmet Hamdi Tanpınar

Ne güzel geçti bütün yaz, Ce frumos trecut-a vara toată,

Geceler küçük bahçede... Nopțile, în mica grădină…

Sen zambaklar kadar beyaz Ca un zvon de zambile ești albă,

Ve ürkek bir düşüncede, În spuma unui gând tăcută…

Sanki mehtaplı gecede, Într-o noapte cu lună parcă

Hülyan, eşiği aşılmaz  Pragul visului nu se deschide

Bir saray olmuştu bize; Iar tu erai ca-ntr-o poveste

Hapsolmuş gibiydim bense, Stăteam tăcut în mica grădină,

Bir çözülmez bilmecede. Ca într-o ghicitoare nedezlegată.

Ne güzel geçti bütün yaz, Ce frumos trecut-a vara toată,

Geceler küçük bahçede. Nopțile, în mica grădină

Ahmet Hamdi Tanpınar (1901 – 1962)

Bu yağmur – Această ploaie – Necip Fazıl Kısakürek

Bu yağmur… bu yağmur… bu kıldan ince Această ploaie… această ploaie e mai subțire decât firul,

Nefesten yumuşak yağan bu yağmur… Această ploaie ce cade mai domol decât sărutul

Bu yağmur… bu yağmur… bir gün dinince. Această ploaie… această ploaie potolindu-și picurul,

Aynalar yüzümü tanımaz olur. Oglinzile n-o să-mi mai recunoască chipul

Bu yağmur kanımı boğan bir iplik Această ploaie e-un ghem ce sângele-mi oprește,

Tenimde acısız yatan bir bıçak E-un cuțit ce-n mine mereu sălășluiește,

Bu yağmur yerde taş ve bende kemik Această ploaie, pe jos piatră, în mine os,

Dayandıkça çisil çisil yağacak. Cât va rezista, va ploua mărunt și frumos.

Bu yağmur delilik vehminden üstün; Această ploaie, această ploaie… mai presus de delir,

Karanlık kovulmaz düşüncelerden. Nu putem alunga întunericul din gânduri,

Cinlerin beynimde yaptığı düğün În cugetul și-n inima mea nuntesc ielele

Sulardan, seslerden ve gecelerden. Din ape, din nopți, din cuvinte.

Necip Fazıl Kısakürek (1905-1983)

Paramparça – Țăndări – Bedri Rahmi Eyüboğlu

Ağaç bütün – Copacu-i întreg
Işık bütün Raza-i întreagă
Meyve bütün Fructu-i întreg
Benim dünyam paramparça. Numai lumea mea-i țăndări.

Büyük bir ayna kırılmış O mare oglindă s-a spart
Kırılıp yere dökülmüş Spărgându-se, pe jos s-a-mprăștiat,
Kainat içine düşmüş A căzut în univers
Düşmüş amma paramparça. A căzut, e numai țăndări

Yaprak yaprak yapıştırdım Lipit-am frunză cu frunză,
Diyar diyar dolaştırdım Colindând din țară în țară,
Bir alevdir tutuşturdum Apoi aprins-am o flacără,
Yandım amma paramparça M-am ars făcându-mă numai țăndări.

Bedri Rahmi Eyüboğlu (1913-1975)

Istanbul’u Dinliyorum – Ascult Istanbulul – Orhan Veli Kanık

İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı Ascult Istanbulul cu ochii închiși;
Önce hafiften bir rüzgar esiyor; La început adie un vânt ușor.
Yavaş yavaş sallanıyor Încet, încet tremură
Yapraklar, ağaçlarda; Frunzele din copaci.
Uzaklarda, çok uzaklarda, Departe, foarte departe,
Sucuların hiç durmayan çıngırakları Clopoțeii sacagiilor nu contenesc,
İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı. Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı; Ascult Istanbulul cu ochii închiși,
Kuşlar geçiyor, derken; Păsările trec în zbor aprins,
Yükseklerden, sürü sürü, çığlık çığlık. La înălțimi stoluri, stoluri cu țipete.
Ağlar çekiliyor dalyanlarda; Se trag năvoadele din taliane,
Bir kadının suya değiyor ayakları; Piciorul unei femei atinge apa,
İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı. Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı; Ascult Istanbulul cu ochii închiși,
Serin serin Kapalıçarşı E răcoare în Marele Bazar,
Cıvıl cıvıl Mahmutpaşa Viermuială în Mahmutpașa,
Güvercin dolu avlular Curți pline cu porumbei.
Çekiç sesleri geliyor doklardan La docuri se ascund zgomote de ciocan,
Güzelim bahar rüzgarında ter kokuları; În vântul de primvară miros de sudoare.
İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı. Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı; Ascult Istanbulul cu ochii închiși,
Başımda eski alemlerin sarhoşluğu În cap amețeala lumii vechi,
Loş kayıkhaneleriyle bir yalı; Un țărm cu refugii întunecate,
Dinmiş lodosların uğultusu içinde Vântul și-a încetat vuietul în ele,
İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı. Ascult Istanbulul cu ochii înhiși.

İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı; Ascult Istanbulul cu ochii închiși,
Bir yosma geçiyor kaldırımdan; Pe caldarâm trece o cochetă,
Küfürler, şarkılar, türküler, laf atmalar. Sudălmi, cântece, fluierături, vorbe,
Birşey düşüyor elinden yere; Ea scapăceva din mâini,
Bir gül olmalı; Poate un trandafir.
İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı. Ascult Istanbulul cu ochii închiși.

İstanbul’u dinliyorum, gözlerim kapalı; Ascult Istanbulul cu ochii închiși,
Bir kuş çırpınıyor eteklerinde; O pasăre se zbate-n poalele ei.
Alnın sıcak mı, değil mi, biliyorum; Nu știu de-i rece sau caldă fruntea ta
Dudakların ıslak mı, değil mi, biliyorum; Și buzele umezite sau uscate, nu știu,
Beyaz bir ay doğuyor fıstıkların arkasından Din spatele alunilor răsare o lună albă,
Kalbinin vuruşundan anlıyorum; Simt din bătăile inimii.
İstanbul’u dinliyorum. Ascult Istanbulul.

Toate traducerile din acest articol fac parte din cartea  „Poezie turcă modernă”, Nevzat Yusuf Sarıgöl, Nermin Yusuf, Editura Betta, 2017