Larisa și Çağrı: Iubire fara granite

Am publicat de-a lungul timpului pe turcalaunceai.ro povești de iubire în care, cel mai adesea, o româncă se îndrăgostea de un turc. Le poți citi aici sau aici. Personajele poveștii de astăzi se numesc Larisa și Çağrı, doi tineri frumoşi foc care au depășit împreună bariere culturale și religioase și au ales să-și urmeze destinul. Iată povestea Larisei:

---

---

”Dragii mei,

Vă scrie o mare admiratoare a voastră, a proiectului „Turca la un ceai”! Numele meu este Larisa, am 27 de ani și sunt din București. Înainte de a începe, vreau să vă mulțumesc în mod special pentru toate articolele, pentru toate postările, pentru toate eforturile voastre de a ne ține mereu conectați cu acest tărâm minunat care este Turcia, locul nesfârșitului ceai negru aromat, al simitului delicios și al oamenilor cu suflet cald și primitor!

Totul a început cu un telefon din partea unei prietene, care mă invita să vizitez pentru prima oară Turcia, ea lucrând în orașul Izmit, Kocaeli. M-am bucurat tare mult de această șansă! Eu cred că adevăratul început al poveștii mele este data de 1 septembrie 2016, când mă aflam în avionul care urma să mă ducă pentru prima oară la İstanbul și culmea, ziua în care urma să-mi întâlnesc iubirea, lucru la care nici nu mă gândeam în momentul respectiv. Zborul a fost foarte scurt, efectiv o oră, dar am plecat cu întârziere de pe aeroportul Otopeni, așa că am aterizat la ora opt seara în Turcia.

Cum am aterizat, am încercat să o sun pe prietena mea, însă nu reușeam de niciun fel, nici la internetul de acolo nu mă puteam conecta. Știam că serviciul de roaming se activează automat, dar se pare că la mine ceva nu a funcționat bine și mi-am dat seama că nici ea nu mă poate contacta. În timp ce așteptam la controlul pașapoartelor, îmi spuneam că nu am niciun motiv de îngrijorare, că ea mă așteaptă la ieșire si că totul va fi bine. De îndată ce mi-am luat bagajul, am ieșit în grabă încercând să mă uit după prietena mea, însă… locul era aproape gol. Am observat câteva persoane în vârstă care așteptau, iar apoi l-am văzut pe un băiat cu un buchet de flori în mână care se întrepta grăbit către mine. El m-a întrebat extrem de emoționat: „Larisa?” În acel moment am simțit cum obrajii mi se încălzesc și un fior îmi pătrunde în inimă! Abia am putut răspunde. El s-a grăbit să-mi explice că prietena care trebuia să mă aștepte este o cunoștință apropiată de-a lui, mai exact logodnica prietenului lui cel mai bun. Mi-a arătat chiar ultima poză trimisă de mine prietenei mele înainte să plec către aeroport și mi-a explicat că prietena mea i-a trimis acea poza pentru a fi sigură că Çağrı mă va recunoaște. În acest timp, telefonul lui suna fără oprire și mi-am dat seama că cea care suna era prietena mea, așa că am luat în mână telefonul și tremurând de emoțiile ce tocmai mă cuprinseră, am întrebat-o ce s-a întâmplat, de ce nu venise să mă întâmpine la aeroport. Mi-a explicat că în ultimul moment a trebuit să se întoarcă urgent la serviciu, asigurându-mă însă că cel pe care l-a rugat îl rugase să mă ia de la aeroport este singura persoană la care s-a putu gândi, având totală încredere în el. Așa că am plecat împreună cu Çağrı către Izmit, pentru că se făcuse deja foarte târziu.

După o oră, eram deja acolo! M-am bucurat tare mult să îmi revăd prietena și să îl cunosc pe logodnicul ei! În acea seară, am ieșit toți patru la un restaurant. Am mâncat delicioasa mercimek çorbası (ciorbă de linte), tavuklu pide (pizza turcească cu pui și legume) nelipsitul ayran cu mentă, iar la desert neapărat am vrut baklava! Am simțit că nu există arome mai ispititoare decât cele ale preparatelor turcești! Prietena mea mi-a povestit de unele probleme de la locul de muncă și m-a anunțat că, cel puțin pentru câteva zile, ne vom putea vedea doar seara. Çağrı aproape că a rugat-o să-l lase să-mi fie un fel de ghid pe timpul zilei, el având liber chiar în acea perioadă.

Nu știu cât de rău mi-a părut, însă vă spun sincer că abia așteptam! Diminețile începeau cu Çağrı sunând la usă, rostind cel mai dulce Günaydın! – Bună dimineața!, gata să îmi fie ghid!  Izmit, Kocaeli, este un oraș foarte frumos, situat de-a lungul țărmului Golfului Izmit. Çağrı mi-a povestit că acest oraș este de fapt fosta cetate antică Nicomedia. Chiar am fost să vizităm Arkeoloji ve Etnografya Müzesi – Muzeul de arheologie și etnografie, unde am putut admira artefacte deosebite din perioada romană, bizantină sau otomană, cum ar fi monede din Imperiul Roman, statuia lui Hercule, bustul lui Socrate, până la reprezentarea băii turcești, hamam, și multe altele!

Izmitul este un oraș compus din trei părți total distincte. Prima parte este cea de sus, unde locuiește Çağrı, loc care îți dă impresia că ești la nivelul munților, partea a doua este centrul orașului cu toată agitația, cu tot felul de arome stradale specifice preparatelor turcești, iar partea a treia este nivelul de jos al orașului, după părerea mea, paradisul… După toată agitația, gata, ai iarăși aceeași liniște, pentru că de data ai marea la picioare! Ne-am plimbat des în Seka Park, un parc minunat plin cu verdeață, restaurante, locuri de joacă în aer liber, așezat chiar la țărmul golfului din Izmit, pentru că efectiv nu mă puteam sătura de acea priveliște minunată! Marea, munții, verdeața, palmierii, totul era uluitor.

Legat de mâncare, de cum am gustat çiğ köfte – preparatul din bulgur fin, condimente, verdețuri și suc de rodii, toate învăluite în lavaş, lipia turcească, am spus că acesta este preparatul meu turcesc preferat! Închideam ochii la fiecare îmbucătură, atât de gustos era! Sarmalele turcești, sarma, mi se par ca fiind cea mai gustoasă formă a sarmalelor de pe pământ! Trebuie să vă mai spun cât de mult așteptam micul-dejun doar pentru a putea savura iarăși kaymak împreună cu salça întinsă pe proaspăta ekmek?! Kaymakul are o textură tare fină și se aseamănă la gust cu untul, deși este mult mai delicios. Știm că în general el se consumă în combinație cu mierea, însă eu am vrut să încerc această combinație cu salça, îndrumată chiar de prietenul meu! Vă asigur că puțină pâine sau simit unse un strat de kaymak, urmat de altul subțire de salça – o pastă din roșii și ardei kapia – sunt incredibil de gustoase!

De la o zi la alta, simțeam cum eu și Çağrı ne apropiem din ce în ce mai mult, observam fascinați cât de multe lucruri avem în comun, parcă ne știam de-o viață și nu ne doream decât ca timpul petrecut împreună să nu aibă sfârșit! În fiecare zi descopeream cuvinte care erau identice în română și în turcă, și pe seama cărora ne amuzam extrem de mult și care ne făceau să ne simțim și mai apropiați!

În acele două săptămâni am fost să vizităm și Istanbulul, bineînțeles! Și de această dată, tot Çağrı m-a însoțit, prietena mea fiind în continuare ocupată! Când am ajuns acolo, m-am simțit ca într-un tărâm fermecat al basmelor pe care le citeam când eram mică! Am luat metroul din stația Üsküdar până la Sirkeci, trecând pe sub Strâmtoarea Bosfor, folosindu-ne de primul tunel subacvatic construit vreodată în metropolă, Marmaray. Îmi bătea inima de emoție, la gândul că trecem din Asia în Europa în doar cateva minute! Fascinant! Apoi ne-am dus direct către Kapalıçarşı (Marele Bazar), unde am simțit cel mai profund miros al cafelei turcești proaspăt preparate, am admirat fără oprire abundența de condimente sau deserturile turcești care, efectiv, mi-au cucerit inima! Am mâncat pentru prima dată incredibilul balık ekmek (sandviș cu peşte) și dondurmalı irmik helvası (un desert minunat din griș cu înghețată în interior), oprindu-ne pentru moment în Karaköy. Am fost să vizităm faimosul Galata Kulesi – Turnul Galata, de unde am putut privi toată splendoarea Bosforului chiar în momentul în care începuse ezanul, chemarea la rugăciune. Am ascultat de acolo, de sus, această chemare la rugăciune care răsuna de la toate moscheile în același timp şi vă spun…. am lăcrimat. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste clipe de neuitat! Apoi am fost la frumoasa Moschee Süleymaniye și am rămas efectiv uimită de peisajul aproape ireal! Părea că sunt în rai… totul alb, din marmură, verdeață, apa din fața ochilor mei, cerul care părea ireal de albastru! Am petrecut clipe divine pe covorul roșu și fermecat din interiorul moscheii, ascultând absorbită de frumusețea interiorului, informații legate de istoria acestui loc superb! Am plecat parcă total schimbată de acolo. Când ne-am reîntors în Izmit, am ieșit toți patru împreună, iar într-o seară, când ne plimbam prin magazine, am descoperit mai multe cărți pentru copii avându-l ca personaj principal pe Nastratin, neștiind când bunica îmi citea „Năzdravăniile lui Nastratin Hogea” de Anton Pann, că acest personaj a trait de fapt în Turcia! Sau poate că eram prea mică să realizez.

Iubitul meu mi-a gătit kısır (salată incredibil de gustoasă din bulgur cu multe ingredinte), un helvası (halva de casă având la bază făină), tarhana çorbası (ciorbă servită în special pe timpul iernii, făcută dintr-un aluat fermentat), kemal paşa (mini gogoși având ca umplutură brânză care se gătesc în șerbet). Eu i-am gătit ciorbă românească de legume, acrită cu zeamă de lamâie, deoarece nu am avut la dispoziție borș. Apoi mercimek çorbası, pilaf gătit în varianta românească, bulgur pilavı, cozonac, negresă, irmik helvası, tort, sufleu de ciocolată și multe altele. Ciorbele lor sunt total diferite de ciorbele noastre. Ale lor sunt un fel de supă cremă, iar ale noastre sunt mult mai lichide, pline de legume sau carne, însă ambele sunt delicioase și speciale în felul lor. A fost tare amuzant momentul în care a gustat ciorba noastră, ușor acrită, neînțelegându-i gustul, sau de ce în bolul de ciorbă se regăsesc bucățele de legume. Apoi a spus că mai vrea!

Am luat și lecții de limba turcă de la Çağrı, el explicând atât de bine și având foarte multă răbdare. I-am oferit și eu lecții de limba română, l-am pus să și citească și, culmea, i-a plăcut. Zilnic urmăream postările Turca La Un Ceai de pe Facebook sau îi arătam diverse articole de pe turcalaunceai.ro și mi-a spus că îi place mult să vă urmărească, putând învâța câte ceva din limba română! Este atât de haios felul în care pronunța Turca la un ceai, întrebând ce ați mai postat.

Mi-am amintit că acasă la Çağrı am dat peste o moneda de 100 lei cu Mihai Viteazul, el povestindu-mi că a găsit-o pe jos, acum foarte mulți ani, când se juca în fața blocului. Ne-am privit fără să ne mai spunem ceva. Îmi place foarte mult că împreună ni se întâmplă mereu faze haioase, mai cu seama că el are un dezvoltat simț al umorului, făcându-mă să râd în hohote! Fiind în supermarket, m-a întrebat dacă vreau să cumpărăm cips, însa pronunția bineînțeles fiind „gips”, sau soluția de curățat Cif, care în limba turcă se pronunță „gif”. Așa că, în primă fază nu l-am înțeles, iar când mi-a arătat, am râs preț de câteva minute. Multe cuvinte sau expresii mi se par amuzante în limba turcă și poate tocmai asta mă va ajuta să prind mai repede. Uneori avem un stil aparte de a comunica, câteva cuvinte în engleză plus alte cuvinte ce limbile noastre le au în comun formează o propoziție. Îmi doresc tare mult să pot comunica cu Çağrı în limba turcă, cum și el își dorește să îmi înțeleagă limba maternă.

De această dată nu am vizitat Istanbulul din cauza evenimentelor petrecute acolo, dar nici vremea nu ne-a permis. În schimb, am luat vaporul din Izmit către Değirmendere, unde am avut plăcerea să descopăr alt loc de-a dreptul frumos! Am avut o scurtă oprire în Gölçük, unde Çağrı a retrăit momente din copilăria lui, locuind acolo în trecut. El și familia lui au trecut printr-o experiență înspăimântătoare pe care nu o vor uita niciodată, este vorba despre marele cutremur din 17 august 1999. Çağrı mi-a povestit cum blocul lor s-a prăbușit şi cum au reușit să iasă la suprafață repede. Atunci orașul Izmit a fost efectiv distrus. Cu toate acestea, nici nu s-ar zice că acest oraș a trecut prin atâtea dezastre. Însă sunt sigură că oamenii vor purta pentru totdeauna amintirea dureroasă ce le-a schimbat complet viața în acea dimineață, când a avut loc acel cutremur devastator. Însă orașul a renăscut și, sper eu, și oamenii ce au trăit acest coșmar. Am petrecut clipe minunate și de această dată alături de Çağrı. Am aflat că amândoi avem această amintire din copilărie: după o zi de joacă în zăpadă, momentul în care intram în casă pentru a ne încălzi în compania parfumului inconfundabil al cojilor de portocală uscate pe sobă, alt cuvânt împrumutat din sofisticata și parfumata limbă turcă! Ar fi vrut să vină în România, însă e cam complicat cu obținerea vizei românești. Pe această cale, rog persoanele care au trăit experiențe similare cu a mea, dacă mă pot sfătui în această privință și cum au procedat la rândul lor. Aș fi foarte recunoscătoare.

Acum avem planuri mărețe pentru vara ce urmează, și anume, vrem să mergem la casa părinților lui, din Balıkesir, Sarıköy pentru a mă prezenta tuturor! Abia aștept să îi cunosc familia și, recunosc, am mari emoții! Sper până atunci să mai învăț câte ceva în limba turcă cu ajutorul iubitului meu si al vostru, al serialelor și al muzicii, precum și prin cititul cărților pentru copii! Promit să vă țin la curent cu viitoarele experiențe personale legate de Turcia! Apoi ne dorim tare, tare mult, să viziteze și el România, să îi arăt ce țară frumoasă avem, să-mi cunoască familia și în cele din urmă să putem lua o decizie definitivă. Turcia este o țară fascinant de frumoasă. Oricine a vizitat aceasta țară sau și-a făcut vacanțele acolo știe foarte bine că pur și simplu rămâi fermecat de Turcia. Mă rog și sper ca lucrurile să nu se agraveze pe termen lung în Turcia, deoarece chiar mă văd locuind acolo împreună cu Çağrı. Părinții mei, acum câteva luni, priveau cu scepticism relația noastră. Însă acum îi văd mult mai deschiși. Pot spune că toată familia abia așteaptă să-l cunoască! Mai ales că majoritatea urmăresc serialele turcești cu sufletul la gură. Încă nu au reținut numele lui, fiindu-le destul de greu de pronunțat. Așa că, nu-mi rămâne decât ca de fiecare dată să le repet numele iubitului meu.

Dragă Larisa, ne-a plăcut la nebunie povestea ta și felul în care ai ales să împărtășești fericirea ta cu noi! Nu ne rămâne decât să sperăm că lumina de pe chipurile voastre va rămâne acolo pentru totdeauna! Ne-ar face mare plăcere să aflăm și continuarea poveștii, așa că te așteptăm cu drag să ne povestești noi aventuri în țara care te-a cucerit încă de la prima întâlnire!