Cele mai cunoscute femei din istoria Turciei

8 Martie 2018, joi, ora 19:00. O zi specială și un articol pe măsură. Facem astăzi cunoștință cu unele dintre cele mai cunoscute și importante femei din istoria Turciei. Dacă această țară reprezintă pentru tine mai mult decât o simplă pasiune, trebuie să cunoști câteva detalii despre aceste personalități care au marcat într-un fel sau altul istoria Turciei.

Nimic nu este mai plăcut decât să participi la o discuție alături de prietenii tăi turci și să spui: ”Și eu cunosc despre cine vorbiți voi.” Surpriză și încântare mai mare nici că ar putea să fie pentru ei. Iată de ce astăzi ne-am decis ca, pe 8 Martie, când se sărbătorește și în Turcia Ziua Internațională a Femeii, să dedicăm un articol doldora informații celor care au lăsat o urmă în destinul nației prietenilor noștri. Care sunt poveștile celor mai cunoscute femei din istoria Turciei?

Sultana Hürrem

Cine a fost sultana Hürrem? Înainte de toate, originea ei nu este atestată documentar, însă anumiți istorici susțin că a fost fiica unui preot ortodox din Rutenia (Polonia) și că s-a născut la începutul anilor 1500.

Prin anii 1520 – 1521 ajunge sclavă în haremul proapătului sultan Soliman I, cel care îi remarcă frumusețea, podoaba capilară de culoare roșiatică și caracterul vesel, plin de viață. Sultanul îi pune numele de Hürrem, adică ”cea care râde”. Tânăra îi răpește inima sultanului și îi oferă cinci prinți și o sultană, printre care și Selim – succesorul lui Soliman. Conform zvonurilor din acea epocă, multe din deciziile sultanului par să fi fost dictate de Hürrem, cea cu care se şi căsătorește legal, în ciuda tradiției. Iubirea care i-a legat pe cei doi pare desprinsă din universul celor 1001 de nopți, însă, din nefericire, Hürrem nu ajunge niciodată Valide Sultan, decedând în 1558, în timp de Soliman a mai trăit fără ea pentru câțiva ani.

Cel mai important aspect referitor la Sultana Hürrem este că, odată cu ea, a început o epocă aparte din Istoria Imperiului Otoman: sultanatul femeilor, vremea în care iubitele și mamele sultanilor au condus din umbră, sau chiar fățiș uneori, imperiul…

Prezentare pregătită pentru Turca La Un Ceai de prietenul nostru, Cosmin! Mulțumim! 

Sultana Kösem

A fost una dintre cele mai importante figuri feminine din istoria Imperiului Otoman și a trăit într-o perioadă de mare instabilitate politică. Data, locul nașterii sale, origine sa sunt și astăzi subiecte de dispută între istorici. Unii afirmă că numele său era Anastasia, alții susțin că ea era grecoaică, bosniacă sau circasiană. Aspectul legat de originea sa este oricum mai puțin important având în vedere structura haremului din acea perioadă.

Concubinele care îi dăruiau sultanului un fiu primeau rangul de haseki, iar Mahpeyker – în traducere cea a cărei față seamănă cu luna, i-a dăruit lui Ahmet I șapte copii, patru fii și trei fiice. Însă ceea ce conta pentru Kösem era să devină sultana-mamă, adică ceea ce urmăreau toate concubinele sultanului era ca unul dintre fiii lor să ajungă sultan. În acest caz, puterea pe care ar fi avut-o nu s-ar fi comparat niciodată cu cea deținută de o haseki: sultanul își putea schimba oricând soțiile, dar niciodată nu și-ar fi putut renega mama.

Kösem a fost prezentată la palatul Sultanului Ahmed I când avea 12 sau 13 ani, de către un paşă bosniac. I s-a dat numele turcesc de Mahpeyker şi a atras atenţia tânărului Ahmed cu frumuseţea şi inteligenţa ei. Murad al IV-lea a fost primul ei copil cu Ahmed I, urmat de Süleyman, Ibrahim, Kasım, Ayşe şi Fatma, iar puterea lui Kösem a crescut. A complotat împotriva lui Mahfiruz, prima favorită a sultanului şi a fiului acesteia Osman. A luptat ca Mustafa, fratele bolnav al lui Ahmed I să ajungă pe tron după moartea fratelui său pentru ca ea, Kösem, să deţină din umbră puterea în Imperiu. L-a urcat pe tron pe fiul ei, Murad când acesta avea doar 12 ani, astfel conducând Imperiul în locul lui. A fost Valide Sultan (Sultană-Mamă) 25 de ani, cât timp au domnit Murad al IV-lea şi Ibrahim, fiii ei şi Büyük Valide Sultan vreme de 3 ani cât a domnit nepotul ei Mehmed al IV-lea. În toţi aceşti ani şi-a exercitat influenţa asupra mediului politic otoman.

Kösem a rămas cunoscută în istorie nu doar ca fiind cea mai puternică femeie de la Curtea Imperială, ci şi pentru acţiunile sale caritabile. Ea avea grijă de tinerele orfane şi sărace cărora le selecta cu atenţie bărbaţi cu care le căsătorea oferindu-le şi zestre.

Prezentarea Sultanei Kösem a fost realizată în colaborare cu prietena noastră de pe Facebook, Laura Chiriac. Îți mulțumim!

Sabiha Gökçen

Sabiha Gökçen a fost  prima femeie pilot-militar din lume şi unul dintre cei opt copii adoptați de Mustafa Kemal Atatürk. Astăzi, aeroportul din partea asiatică a Istanbulului îi poartă numele.

Halide Edip Adıvar (1884-1964) se numără printre cele mai cunoscute scriitoare de origine turcă, fiind, totodată, lider al mișcării feministe turcești, militând împotriva poligamiei și pentru drepturile femeilor. Talentul ei literar este remarcat de scriitorul Ahmet Midhat, iar debutul literar este marcat de publicațiile în ziarul „Tanin”. În scrierile sale, Halide Edip Adıvar evocă anii fericiți ai copilăriei în casa bunicilor, iar printre textele cu această temă se numără volumul care cuprinde memoriile sale, Mor Salkımlı Ev (Casa cu glicine). Halide Edip era o femeie instruită, primind educație religioasă în casa bunicilor și educație modernă, după model britanic, la îndemnul tatălui ei. Cunoștea engleza, araba, franceza, astfel încât va ajunge să traducă texte celebre de-ale lui Shakespeare.

În articolele publicate în ziarul „Tanin”, Halide Edip abordează deseori subiecte legate de viața și rolurile femeii în societatea turcă și, mai mult decât atât, în anul 1908, înființează Societatea pentru Emanciparea Femeii. A participat la Războiul de Eliberare Națională, fiind ridicată ulterior la rangul de caporal, s-a implicat în campanii militare, susținând politica promovată de Atatürk, a susținut dreptul femeilor la vot și dreptul la candidatură pentru alegeri parlamentare, iar viziunea sa modernă asupra societății este marcată de perioadele petrecute în Europa (Paris, Londra, Viena).

Sunt importante volumele de memorii ale lui Halide Edip Adıvar, care contribuie la o cunoaștere mai nuanțată a societății turce, respectiv a celei otomane. Halide Edip a fost profesoară universitară de literatură engleză, feministă declarată și prima femeie de religie musulmană absolventă a unei universități. Viziunea sa modernă asupra societății, preocuparea pentru situația și rolul femeii într-o societate în plin proces de redefinire a identității, își pun amprenta asupra eroinelor din scrierile sale: femei instruite, culte, atrase de artă, însă neînțelese, neprețuite la adevărata lor valoare de către o societate dominată încă de valorile universului masculin și patriarhal. Printre cele mai renumite scrieri ale sale se numără, romane, povestiri și memorii, în română fiind traduse, din păcate, prea puține dintre texte (romanul „Fiica măscăriciului”).

Romane: Raik’in Annesi – Mama lui Raik (1908), Seviye Talib – (1910), Handan (1912), Yeni Turan – Noul Turan (1912), Ateşten Gömlek – Ordalia (1921), Tatarcık – Micuța tătăroaică (1939).

Povestiri: Harap Mabedler – Temple în ruină (1911), Dağa Çıkan Kurt – Lupul urcat pe munte (1922)

Prezentarea scriitoarei Halide Edip Adıvar este realizată de prietena noastră de pe Facebook, Ionela Lostun-Burlacu. Îți mulțumim!

Gülten Akın

Gülten Akın (1933-2015), poetă de origine turcă, este considerată una dintre valorile culturale ale Turciei.

A absolvit Dreptul la Universitatea din Ankara, a lucrat ca avocat și profesor în numeroase provincii turcești și a fost membru al unor organizații non-guvernamentale care susțineau drepturile omului, minoritățile și diversitatea lingvistică.

Primul poem e publicat în ziarul „Son Haber”, în 1951, apoi a scris constant pentru ziare precum „Hisar” ,„Varlık”, „Yeditepe” , „Türk Dili”.

Primele poeme au ca teme natura, iubirea, despărțirea și dorul (se încadrează în curentul romantic), iar poemele ei ulterioare, din etapa maturității literare, au ca temă problematica socială sau folclorul turcesc. În volumul de poeme Şiiri Düzde Kuşatmak (Înconjurând poezia cu simplitate), Gülten Akın își exprimă dorința de a fi cunoscută și înțeleasă de omul simplu, punând în cuvinte și scrieri esența care există deja în viața oamenilor. Prin poezie, dorește să îmbunătățească și să înfrumusețeze existența oamenilor.

Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi, și peste 40 dintre scrierile sale au devenit cântece. Unele dintre acestea sunt: Büyü Yavrum, interpretat de Grup Yorum în 1987 sau Deli Kızın Türküsü (Balada fetei nebune), din 1993, interpretat de Sezen Aksu.

Printre poemele sale se numără: Rüzgar Saati – Ora vântului (1956), Kestim Kara Saçlarımı – Mi-am tăiat părul negru (1960), Kırmızı Karanfil – Garoafa Roșie (1971), Maraş’ın ve Ökkeş’in Destanı – Povestea lui Maraş și Ökkeş (1972), Ağıtlar ve Türküler – Plângeri și ode (1976), Seyran Destanı – Povestea lui Seyran (1979), İlahiler – Imnuri (1983), Sevda Kalıcıdır – Iubirea rămâne pentru totdeauna (1991), Sonra İşte Yaşlandım – Apoi am îmbătrânit (1995), Sessiz Arka Bahçeler – Grădini tăcute (1998), Uzak Bir Kıyıda – Pe un țărm îndepărtat (2003).

Safiye Ali – prima femeie doctor a Turciei

Safiye Ali a trăit între anii 1891 și 1952 și este cunoscută astăzi ca prima femeie doctor din Turcia. A absolvit Colegiul Robert din Constantinopol și a tratat soldați din timpul Războaielor Balcanice, primului Război Mondial și în cel de Independență a Turciei. A decis să devină medic după ce a văzut suferința soldaților care se întorceau de pe fronturile acestor războaie.

Din nefericire pentru Safiye, în acea perioadă era imposibil ca femeile să studieze medicina, însă priceperea, telentul și personalitatea orientată către succes au atras atenția oamenilor din domeniu și, cu ajutorul ministrului educației din acea perioadă, domnul Șükrü, a plecat în Germania să studieze medicina și să-și urmeze pasiunea.

A studiat medicina în Germania și, în 1922, și-a deschis propriul cabinet medical în Constantinopol. Ulterior, a început să reprezinte Turcia la congrese de medicină din străinătate. În prezent, un centru de sănătate din Istanbul îi poartă numele. Mai multe detalii despre povestea ei, în limba turcă, aici.

Selma Rıza – prima femeie ziarist din Turcia

Selma Rıza a fost prima femeie ziarist din istoria Turciei și unul dintre primii romancieri al țării. S-a născut în februarie 1872 și a urmat o educație alături de profesori particulari, așa cum se obișnuia în acea perioadă. La finalul secolulul al XIX-lea, fuge din Istanbul, fără să spună familiei, și i se alătură fratelui său mai mare la Paris. Acesta din urmă era unul dintre liderii mișcării Junilor Turci.

Studiază la Universitatea Sorbona și devine membră a Comitetului Uniunii și Progresului, fiind singura femeie din acest comitet.

În 1908 se întoarce la Istanbul și începe să scrie pentru două ziare: este vorba despre Hanımlara Mahsus Gazete – Ziarul pentru doamne şi Kadınlar Dünyası – Lumea Femeilor. În perioada 1908 – 1913 este secretarul general al Crucii Roșii din Turcia – Türk Kızılayı.

În ultimii ani ai Imperiului Otoman s-a luptat pentru a transforma Palatul Adile într-o școală de fete și, cu ajutorul fratelui său, a realizat acest lucru. În clădire a funcționat până în 1986 Liceul pentru fete Kandili.

La doar 20 de ani, Selma scrisese romanul Uhuvvet – Prietenie. Acesta a fost publicat de Ministerul Culturii abia în anul 1999, mult după moartea ziaristei în anul 1931.

Müzeyyen Senar

Este numită Cumhuriyet’in Divası – Diva Republicii. Când îi aud numele, turcilor le vine în minte un singur lucru: Benzersiz bir ses. – O voce fără asemănare.

S-a născut cu cinci ani înainte de proclamarea Republicii în Bursa, orașul natal al multor nume celebre din istoria musicii clasice a Turciei. A atras de la o vârstă fragedă atenția maeștrilor din domeniu prin vocea sa extraordinar de puternică. A început să ia lecții de la maeștrii precum Sadettin Kaynak și Selahattin Pınar şi, într-un timp foarte scurt, a devenit extrem de cunoscută. Chiar și Mustafa Kemal Atatürk a ascultat-o cântând pe scenă.

A scos albume și în perioada discurilor, și în cea a casetelor, și în cea a CD-urilor, iar acesta este numai unul dintre multele motive pentru care Müzeyyen Senar a rămas unul dintre cei mai apreciați artiști ai Turciei din toate timpurile. Radi Dikçi o descrie astfel în cartea pe care i-a dedicat-o: Dudakların arasından dökülen tek noktayla milyonların yüreğini titreten eşşiz bir ses. ~ O voce fără egal care face să tremure inimile a milioane de oameni doar printr-o singură notă care răsună de pe buzele sale.