Casa cu ferestrele din aur

Vaktiyle, küçük bir çocuk, her sabah uzaktaki bir evin altın pencerelerini seyrederdi. ~ Odată, un copil mic obișnuia în fiecare dimineață să urmărească ferestrele de aur ale unei case din depărtare. Bu ev, vadinin sonunda, yüksek bir tepenin üzerindeydi. ~ Această casă era la capătul văii, pe o colină înaltă. Pencereleri, doğan güneşin ışıkları altında, pırıl pırıl parlardı. ~ Ferestrele sale luceau frumos în razele soarelui de la răsărit. Çocuk, parlayan pencerelerin altından yapılmış olduğunu düşünürdü. ~ Copilul se gândea că acele ferestre care luceau erau făcute din aur. Bu güzelliklere yakın olmadığını düşünerek, üzülürdü. ~ Se întrista la gândul că nu era aproape de aceste frumuseți. Her akşam, bu evi yakından görmeyi hayal ederdi. ~ În fiecare seară visa că într-o bună zi va vedea această casă de aproape.

Günün birinde bu altın pencereli eve gidip görmek için babasından izin istedi: ~ Într-o zi, i-a cerut voie tatălui său să meargă și să vadă această casă cu ferestre din aur. 

–Babacığım, altın pencereli evi görmek istiyorum. Bana izin ver. ~ Tăticule, vreau să văd casa cu ferestrele din aur. Dă-mi voie să mă duc. 

-Bu ev nerede? – Unde este această casă?

-Şu karşıki tepede. İşte buradan görünüyor. Babacığım, tepeye gidersem, evi daha yakından görürüm. ~ Pe dealul acela din față. Iată, se vede de aici. Tăticule, dacă voi urca dealul, aș vedea casa mai de aproape. 

-Peki git. Ama gecikme. – De acord, du-te. Dar să nu întrâzii. 

Koşa koşa vadiye indi, düzlüğü geçti. – A coborât alergând în vale, a trecut de partea sa netedă. Altın pencereli evi yakından görme heyecanıyla zamanın geçtiğini fark edemedi. ~ Din cauza emoției că va vedea de aproape casa cu ferestrele din aur nu a sesizat cum a trecut timpul.  Altın pencereli evin bulunduğu tepeye çıkarken yoruldu. ~ În timp ce urca dealul pe care se afla casa cu ferestre din aur, a obosit. Bir ağacın altına dinlenmek için oturdu. ~ S-a așezat sub un copac ca să se odihnească. Orada uyuyakaldı. ~ Acolo a adormit. Uyanınca, çok vakit kaybettiğini anladı, akşam olmak üzereydi. ~ Când s-a trezit, a înțeles că a pierdut mult timp, era cât pe ce să se facă seară. Güneş, neredeyse batacaktı. ~ Soarele mai avea puțin și apunea. Biraz sonra güneş ışıkları tepenin üzerine vurduğu vakit, çektiği yorgunlukların karşılığını gördü: ~ Puțin mai târziu, atunci când razele soarelui băteau către deal, a avut parte de răsplata pentru oboseala sa: Altın pencereli eve gelmişti! ~ Ajunsese la casa cu ferestre din aur! Bu evi, tuhaf biçimli damından tanıyordu. ~ Această casă îi era cunoscută datorită acoperișului cu formă ciudată.  Ama hayret! ~ Dar ce să vezi?! Bu pencereler altından değil, bildiğimiz camdandı. ~ Aceste ferestre nu erau din aur, erau din geam obișnuit, cel pe care îl știm cu toții. Hem de tozdan topraktan donuklaşan bu camlar, hiç parıldamıyordu. ~ Dar aceste geamuri cărora din cauza prafului și a pământului le dispăruse luciu, nu străluceau deloc. Çocuk donakladı: ~ Copilul a încremenit. 

„Altın pencereli evi rüya da mı gördüm acaba?” dedi. ~ A spus: „Oare am văzut în vis casa cu ferestre din aur?”

Bu düşünceyle arkasına dönüp karşı tepeye bakınca gözlerine inanamadı: Altın pencereli ev oradaydı! ~ Având acest gând în minte, s-a întors cu spatele și nu și-a putut crede ochilor atunci când s-a uitat la dealul din fața sa. Pencereleri, batan güneşin ışıklarıyla altın gibi parlıyordu. ~ În lumina razelor de soare care apunea, ferestrele sale străluceau ca aurul. Hem bu altın pencereli ev, kendi evleriydi. Bir anda evinin özlemini duydu. ~ Iar această casă cu ferestrele din aur era chiar casa lor. Dintr-odată, i s-a făcut un dor de casa lui. Annesinin pişirdiği çorbanın kokusunu hisseder gibi oldu. ~Parcă simțea mirosul ciorbei pe care mama sa o gătea. Daha fazla beklemedi. ~ Nu a mai zăbovit.  Hemen tepeden indi, vadiyi bir nefeste geçti. ~ Imediat a coborât de pe deal și a traversat valea dintr-o răsuflare. Ayakları acıdığı, sırt ağrıdığı halde evinin bulunduğu tepeye koşa koşa tırmandı. ~ Deși îl dureau picioarele și spatele, a urcat în fugă dealul pe care se afla casa sa:

Eşikte babasına: ~ În prag, i-a spus tatălui său strigând:

-Babacığım, altın pencereli evimizi satmayalım, vadinin en güzel evi bizim evimiz! diye haykırdı. ~ ”Tăticule, să nu ne vindem casa cu ferestrele din aur, cea mai frumoasă casă din vale este casa noastră!”

Din cartea: Güzel Konuşma ve Yazma, Nusret Alperen, Alperen Yayınları, Ankara, 1998

***

Mesajul acestei povestiri cunoscute în Turcia este unul simplu: fii recunoscător întotdeauna pentru ceea ce ai și apreciază valoarea lucrurilor și a oamenilor de lângă tine.

Trebuie să îți mărturisim că tu ești casa noastră cu ferestrele din aur.

A existat un moment, undeva, către finalul anului 2017, în care motivația noastră legată de proiectul Turca La Un Ceai a scăzut treptat până a ajuns jos de tot, către zero, iar atenția ne-a fost captată de alte proiecte, de alte case mai strălucitoare, ce licăreau frumos, din depărtare. Au fost perioade lungi în care nu am postat nimic, zile în care inspirația și dorința de a continua au dispărut cu totul. Apoi ne-am amintit de cei aproape cinci ani în care ne-am dedicat 100% acestui proiect, fără să așteptăm nimic în schimb. De orele lungi dedicate compunerii postărilor de pe Facebook sau a articolelor de pe site, de mesajele frumoase venite din partea ta cu diferite ocazii. La fel ca personajul din povestire, ni s-a făcut un dor cumplit de pasiunea și dedicarea care însoțeau de obicei  orice proiect din comunitate. Cu alte cuvinte, ne-am reîndrăgostit de proiect și de comunitate, am redescoperit fiorul emoției care ne însoțea odată la fiecare postare! Poate că am avut nevoie și de o pauză, și de o distanțare, care să ne ajute să privim totul din altă perspectivă și să realizăm cât de multe am construit. Ne dorim să ducem în 2018 proiectul și mai departe, să-l lăsăm în sfârșit să-și ia zborul (*spre Turcia, poate!) și să ajungă ceea ce ne-am dorit întotdeauna: cea mai mare comunitate de oameni pasionați de limba și cultura turcă, plus multe alte proiecte legate de ea. Voi ați fost cei care, poate fără să știți, ați contribuit la această ”reîndrăgostire”. Cuvintele Tatianei sunt doar un exemplu:

”Voi acolo, la Turca La Un Ceai, creați o emoție, creați ceva puternic. Pentru nicio limbă și nicio cultură nimeni nu a mai făcut ceea ce faceți voi…”