Cele mai ciudate nume de mancaruri turcesti

Subiectul legat de mâncărurile turcești pare… fără sfârșit. Oh, scuze, nu ”pare”, ci chiar este fără sfârșit. Dacă ne urmărești de ceva timp, știi bine că am avut o sumedenie de articole pe această temă. Le poți găsi pe toate sub umbrela tag-ului următor: Bucătăria turcească.

Joia acestei săptămâni aduce cu ea articolul dedicat celor mai ciudate, mai interesante sau mai comice nume de mâncăruri turcești care există! Și, îți mărturisim, nici chiar turcii nu le cunosc pe toate! Dacă ai un prieten turc sau o prietenă turcoaică alături, vă puteți distra împreună citind numele selectate de noi! Iar dacă vei merge în Turcia și te vei întâlni cu aceste delicii culinare, vei știi și care e povestea din spatele numelor lor! Așadar… ești pregătit să începem distracția?

”Kazan dibi” = ”Fund de cazan” (kazan = cazan, dip = fund, partea de jos) este o budincă coaptă din lapte, declarată de unii  cel mai bun desert turcesc! Este, fără îndoială, unul dintre cele mai iubite deserturi din Turcia! Nu vei mânca fundul cazanului, asta în niciun caz! Acest preparat a văzut pentru prima dată lumina zilei în bucătăriile imperiale, iar numele lui vine de la faptul că partea care se prinde de cazan formează o crustă caramelizată, extrem de apreciată de către turci!

”Cantık” – seamănă cu un lahmacun în miniatură și este specific orașului Bursa. Este, de fapt, o plăcintă tătărească ce conține carne tocată, ceapă și roșii. O nebunie! Iată cum arată în realitate!

”Cimcik” = ”Înghițitură” este un preparat specific din Kütahya și apare sub forma unor paste din făină peste care se toarnă un sos din iaurt și, deși are un gust propriu bucătăriei din Anatolia Centrală, se aseamănă destul de mult cu un alt preparat celebru în Turcia, este vorba despre mantı.

„Hünkar beğendi” = ”I-a plăcut sultanului” este o mâncare de miel pe pat de piure de vinete, a cărui rețetă datează de acum câteva sute de ani! Un deliciu! În prezent, denumirea de ”beğendi” face referire la sosul sau la piureul de vinete afumate cu brânză, iar „hünkar” la mâncarea de miel. Există mai multe variante de povești despre cum a luat naștere aceast preparat. Prima dintre ele spune că acesta a fost special creat la Palatul Topkapı pentru sultanul Murat al IV-lea (1612-1640) și care, evident, a rămas extrem de impresionat de el. Cea de-a doua poveste vorbește despre împărăteasa Eugenie, soția lui Napoleon al III-lea, care îl vizita în Palatul Beylerbeyi pe Sultanul Abdülaziz, în anul 1869. Ei i-a plăcut atât de mult această mâncare, încât sultanul i-a promis că-l va ruga pe bucătarul lui să-i ofere rețeta preparatului minune și bucătarului împărătesei. Se pare că bucătarul otoman nu a fost deloc încântat de această propunere și a decis să nu divulge nimănui rețeta acestui preparat.

”Kumru” = ”Turturea” Acest sandviş se poate degusta mai cu seamă în zona Izmirului, iar kumru înseamnă ”turturea”, forma lui asemănându-se cu cea a păsării! Sunt mai multe tipuri de kumru, îl puteţi alege pe cel cu salam, cârnat turcesc (sosis) şi cu mult caşcaval, sos de roşii şi maioneză. Iar pâinea în care se serveşte este neapărat acoperită de susan rumenit şi delicios!

„Kol Böreği – Plăcinta braț” (kol = braț, börek = plăcintă de tip foitaj) este un tip de börek/plăcintă specific turcească umplută cu brânză, carne tocată, spanac sau cartofi. Numele acestui apetisant preparat are legătură cu aspectul său ce seamănă cu niște brațe de om.

„Havuç dilimi” – „Felie de morcov” este un tip de baclava umplută cu mult fistic, cu o formă aparte, ce te duce cu gândul la cea a morcovului, și dimensiune mare, spre deosebire de modul în care este tăiată baclavaua clasică.

„Hanım göbeği” – „Burtă de doamnă” este un desert turcesc din aluat de gogoși, cu formă rotundă și dimensiune mică, găurit în mijloc, prăjit și scufundat apoi în sirop. Forma finală a desertului seamănă extraordinar de bine cu buricul unei doamne, tu ce părere ai, i-au pus turcii numele potrivit?

„Dilber dudağı” – „Buzele frumoasei” este tot un desert turcesc în formă de… buze! „Acesta este realizat din foi subțiri, rotunde, suprapuse care se pliază pe jumătate. În momentul coacerii, acestea cresc și iau cumva forma unor buze întredeschise. De aici provine și numele “buzele frumoasei”. Explicația acestui desert îi aparține prietenei noastre Müjgan! Îți mulțumim!

 

„Vezirparmağı” – „Degetul vizirului” 

„Kalburabastı” – ”A presat pe sită” Kalburabastı este tot un desert ce poarta acest nume datorita faptului ca atunci cand i se da forma, se folosește o strecurătoare, o sită rară, ce poartă numele de ”kalbur”, pe care se apasa si se rulează aluatul. Mulțumim, Müjgan!

„Șakșuka” – un ”meze”, adică aperitiv din cuburi de vinete prăjite, cartofi, ardei verzi cu sos de roșii și usturoi și servit cu iaurt pe deasupra!

„Sandal sefası” – „Distracție pe barcă” este denumirea amuzantă a unui preparat pe bază de dovlecei. Aceste jumătăți de dovlecei umplute cu bucățele de carne de pui sau de vită și acoperite cu bânză par niște bărcuțe care se rumenesc la cuptor.

„İmam sarığı” – „Turbanul imamului” este o prăjitură mică rotundă cu multă cremă între două straturi de pandișpan. Rețeta aici: https://www.youtube.com/watch?v=ztgL9wM9_8o

„Kedi Patisi” – „Lăbuțe de pisică” biscuiți a căror formă se aseamănă labelor patrupedului menționat.

„Çükündür” – mâncare din sfeclă

„Sütlü Nuriye” – „Nuriye cu lapte” este un desert special: baclava cu lapte, în loc de baclava cu sirop.

„Pepeçura” este un fel de budincă întâlnit mai cu seamă în zona Mării Negre și este obținut din must și făină, care sunt fierte până ajung la o consistență groasă. Poate conține alune sau nuci.

„Bülbül Yuvası” – „Cuib de privighetoare” un desert a cărui denumire face referire la forma sa rotundă. Este preparat din aluat de foitaj, copt, însiropat și presărat cu fistic.

„Analı Kızlı Çorbası” – „Ciorbă cu mame și cu fete” este o ciorbă specifică din Adana și care conține chiftele, roșii, năut și bulgur. Chiftelele rotunde sunt „mamele”, iar boabele de năut sunt fetele!

„KAĞIT KEBABI ~ kebabul de hârtie”, este un delicios kebab din carne de miel cu legume la cuptor, preparat în foaie de copt, ceea ce-i dă un gust cu totul şi cu totul deosebit. Morcovi, mazăre, cartofi, pastă de ardei roşu şi multe mirodenii se antrenează împreună într-un bazar al aromelor turceşti! De încercat în călătoriile prin Turcia! Trage aici cu ochiul dacă vrei să vezi procesul de creare al acestui preparat inedit!

„Alinazik” = „Ali cel politicos” este o specialitate de zile mari din Gaziantep, cu vinete perpelite pe grătarul cu cărbuni, iaurt și kebab de miel și care se servește cu orez și cu legume coapte la grătar alături. Există două legende care circulă în jurul acestui preparat: prima dintre ele amintește de Sultanul Yavuz Selim, sultan al Imperiului Otoman în secolul al 16-lea. Într-una din vizitele sale în orașul Antep, astăzi Gaziantep, sultanul a fost întâmpinat cu această specialitate locală. I-a plăcut într-atât încât a întrebat: a cui mână delicată (eli nazik) a pregătit această mâncare? O altă poveste spune că numele este adaptarea din vechea turcă otomană, unde ”ala” înseamna ”frumos”, iar ”nazik” înseamna ”mâncare.” De-a lungul secolelor, s-a transformat în ”alinazik”, ceea ce în turca modernă înseamnă ”Ali cel politicos”.

„Sultan dudağı” – „Buză de sultan” – este un foietaj însiropat în formă de buze.

„Tavuk göğüsü” – „Piept de pui” – vorbim aici de un desert cu lapte, extrem de îndrăgit și de popular în Turcia, care conține, nici mai mult, nici mai puțin, decât fâșiuțe subțiri de carne de pui înmuiate îndelung în lapte. De-a lungul timpului, a devenit unul dintre deserturile preferate ale sultanilor otomani. Versiunea modernă a desertului fotosește carnea sub formă de praf, gata de cumpărat și de preparat.

„Şıllık tatlısı” – un desert specific zonei Șanlıurfa, dintr-un aluat asemănător clătitelor, care s-ar traduce „desertul femeii ușoare”, așa că doamnele din zona mai sus menționată se sfiesc pe bună dreptate să îl indice chelnerilor, ei lăsând această sarcină în seama părții masculine. Conține înăuntru nuci, iar pe deasupra se toarnă un sirop și se ornează cu fistic mărunțit.

„Halka tatlısı – Desertul în formă de verigă.” Covrigi crocanți însiropați în formă de verigă, zală.

„Kuş yuvası” – „Cuib de pasăre” Mici deserturi în formă de cuib de pasăre ornate cu alune de pădure pe deasupra. Uneori se prepară chiar din tăițeii speciali folosiți pentru kadayıf.

„Sandal Sefası” – „Plăcere/distracție pe barcă” este denumirea preparatului cu bucățele de pui sau carne de vită presărate cu brânză deasupra.

„Topalak” – Este varianta turcească a ciorbei cu perișoare, numai că asta e chiar o mâncărică, așa, cu sos de roșii, și mai conține și năut pe deasupra.

„Yengen” – „Cumnata ta” este, de fapt, un sandviș cald tăiat în formă de dreptunghi, cu cașcaval, cârnați, castraveți murați, roșii și ketchup.

„Çılbır” – ouă poșate în iaurt, îndrăgită de sultanii otomani începând cu secolul al XV-lea. pentru această rețetă ai nevoie de fulgi de ardei iute, iar sosul de iaurt conține usturoi și mentă proaspătă.

„Paçanga böreği” – Foitaj de tip turcesc – adică celebra YUFKA (o vei întâlni, cu siguranță, la toate magazinele cu specific turcesc și arăbesc din orice colțișor al lumii). În interior aterizează cașcaval și felii de PASTIRMA.

„Kurşun geçmez köftesi – Chifteaua prin care nu trece glonțul” vine din Malatya

„Kaygana – Omletă, clătită” – Este, așa cum îi spune și numele un tip de omletă cu destul de multă vechime, aceasta fiind servită în palatele otomane. Există mai multe variante ale acestui preparat precum yumurtalı ekmek – pâine cu ou, hamsi kaygana – omletă cu hamsii, patlıcan kayganası – omletă cu vinete. Se poate prepara inclusiv varianta dulce de kaygana, adăugând zahăr, miere sau dulceață. Poți aduga în interior brânză feta, șuncă, ciuperci sau ardei, în funcție de cum simți că ar merge.

„Cici papa” – Frigănele, felii de pâine date prin ou și lapte și prăjite.

„Bumbar sau Mumbar”– Astea sunt mațe de oaie umplute cu carne tocată, ceapă, sos de roșii și orez.

„Kuymak – Kuymak, muhlama, mıhlama, yağlaş” – toate aceste denumiri folosite pentru un singur preparat: un terci din mălai la care se adaugă köy tereyağı (unt de ţară) şi köy kaşar peyniri (caşcaval de ţară). Se mănâncă desigur cu poftă mai ales la micul-dejun, dar şi la celelalte mese, în regiunea Mării Negre. Dacă şi tu furai tot caşcavalul pus la topit în mămăliga fierbinte când erai mic, atunci înţelegi de ce turcilor le place atât de mult!

„Gliko” – numele acesta chiar nu înseamnă nimic, însă gustul preparatului înseamnă mult pentru turci. Este specific zonei Erzurum și este de fapt vorba despre niște chifteluțe fără carne din bulgur, cu sos de iaurt și usturoi, pastă de roșii și mentă. Sună amețitor de bun, așa că dacă ești tentat, poți căuta rețeta repejor.

„Keşkek” (Afyon) – figurează pe lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității ca preparat specific Turciei și este un fel de mâncare preparat mai cu seamă pentru diferite ceremonii, din carne roșie sau pui și o fiertură din grâu.

„Ağzı açık (Urfa) – Gura îi este deschisă” vine la pachet cu un alt preparat- frate „Ağzı yamuk – Gura îi este strâmbă”, sunt de fapt pregătite din aluat modelat într-o formă rotundă în interiorul căreia se pune carne tocată.

”Mamusa sau Abaza pastası” – este un preparat rezultat din turnarea mălaiului în apă clocotită, asemeni unei mămăligi, după care se face o scobitură în interior și se adaugă unt.

„Dul avrat çorbası – Corba soției văduve” conține ceapă, năut, linte și tăiței turcești – eriște. Ne-am interesat și se pare că este o ciorbă foarte sățioasă.

„Lalanga” – rețeta asta vine din Kars și preparatul se servește ca gustare, însă cel mai adesea la micul-dejun. Conține ouă, lapte, iaurt, brânză și făină, compoziție care se prăjește sub formă de turtițe.

„Dır dır kebabı – Kebabul trăncăneală” se gătea cu mare pricepere în bucătăriile sultanilor otomani.

„Babuka (specific zonei de est a Anatoliei) sau Babiko” – un fel de pâine din care se rup bucățele cât este fierbinte și peste care se toarnă ayran și usturoi.

„Koca kulak mantısı – Colțunașii cu urechi imense” Mantı sunt colțunașii cu carne serviți cu sos de usturoi și iaurt, însă această rețetă este specifică zonei Balıkesir, iar colțunașii sunt împachetați în formă de triunghi. La fiecare 2-3 bucăți gospodinele introduc înauntru și câte o boabă de năut, spunând despre cei care găsesc colțunașul norocos că vor avea parte de îndeplinirea dorințelor.

„Gömme (Elazığ)” – Pentru acest preparat, se coc pe jar vinete, ardei și roșii, se curăță de coajă și se toacă mărunt, împreună cu o ceapă, se amestecă cu curaj și se toarnă peste ele din belșug nici mai mult nici mai puțin decât ulei de măsline.

„Lıklıkı köftesi” – Minunea asta vine din Șanlıurfa, fiind o chiftea ceva mai mare decât cea obișnuită.

„Tırşik çorba” – Osmaniye este provincia care a dat Turciei acest tip de ciorbă, cu o plantă anumită, iar preparatul în sine are proprietăți curative, după cum mărturisesc gospodinele care o prepară.

„Meftune – Îngrăgostita” mâncare pe bază de vinete specifică zonei Diyarbakır.

„Banduma” – din regiunea Kastamonu se consumă mai cu seamă în lunile de iarnă, în zona rurală, și este reprezentată de un aluat tip yufka, tăiat în bucățele și îmbibat în supă de curcan. Numele acestui preparat se trage din verbul bandırmak – a cufunda în apă, a înmuia.

„Silor / Ziron / Siron” – sunt straturi de yufka încrețite în tavă cu carne tocată sau carne de pui.

„Pişi” – Un tip de gogoaşă dulce făcută din aluat și prăjită în ulei în formă triunghiulară sau rotundă. În compoziția sa intră făină, drojdie, ouă, margarină, sare, zahăr și grăsime.

„Zülbiye” – O mâncărică cu carne de miel sau de pui și cu ceapă întreagă.

„Cimcik” – Mâncare din Kütahya, asemănătoare mantı-ului, însă acesta nu conține carne.

„Batırık” – Vine de la verbul „batırmak” – a scufunda, și este precum o salată extrem de zemoasă, cu roșii, castraveți și bulgur. O poți considera și o ciorbă rece, ea nelipsit de pe masă în timpul verii din zonele Mersin, Konya sau Karaman.

„Kadınbudu köfte – Chifteaua pulpă de femeie” – chiftele din carne tocată de vită și orez, ceapă și pătrunjel. Turcii spun că acest tip de mâncare este delicios. Aceasta chiftea este la fel de plată precum un burger, însă are formă ovală.

„Cendere” – Aici avem de-aface cu un tip de desert, din familia baklavalei.

„Bici bici” – Pe cât de comic sună, pe atât de răcoritor este: BİCİ BİCİ – desertul preferat sl copiilor turci în lunile de vară şi care îşi are originea în oraşul Adana! Se prepară din gheaţă de consistenţa zăpezii, lapte, zahăr, amidon, sirop de trandafiri.

„Atabinen çorba – (Yozgat) Ciorba care călărește” – vine din Yozgat.

„Tükürük köfte – Chifteaua salivă” – Este un preparat întâlnit mai cu seamă pe stradă, consumat cel mai adesea de către cei care merg la meciuri de fotbal, înainte de a intra pe stadioane, sau după ieșirea de la concerte. În momentul modelării ne ajutăm de puțină apă. Varianta sa originală vine din İğnegöl.

„Bozbaş” (Iğdır/Kars) – Sau „piti kebabı”, se găsește și în bucătăria din Azerbaycan. Se folosesc bucăți mici de carne de miel, turmeric – denumit în turcă „zerdeçal” sau „sarı kök”.

„Damat paçası – Cracul mirelui” – vine din Edirne și este un preparat asemănător mantı-ului, seamănă de fapt mai mult cu o budincă din foitaj cu carne de pui și sos de iaurt.

„Pirpirim aşı” – O rețetă specifică zonei din Antep, o ciorbă cu fasole, năut, linte verde, ceapă și „semizotu” – iarbă grasă.

„Çağırtlak kebabı” – Un kebab din ficat de miel specific zonei Antepului.

„Mahluta çorbası” – Specialitate de ciorbă de linte cu orez, ceapă, pastă de roșii, sora din Adana a clasicei ciorbe de linte.

„Akıtma” – krepin Türk versiyonu – Versiunea turcească a clătitelor.