Curiozitati din Turcia – Buchet de martie
Proiectul lunii martie 2018 a fost dedicat unuia dintre subiectele noastre favorite când vine vorba de țara semilunei: curiozitățile! Le iubim pur și simplu! Suntem terminați după ele! Tocmai de aceea am decis ca a treia lună a anului să fie doldora de informații inedite despre tot ceea ce ține de cultura turcilor! Fiecare postare te va surprinde cu o informație neobișnuită, ne vom îmbogăți împreună cultura generală despre Turcia și vom povesti câte în lună și în stele, căci suntem convinși că și tu poți contribui cu idei fantastice la acest proiect inedit!
Am strâns în acest articol toate postările de pe Facebook, astfel încât tu, în caz că ai pierdut vreuna dintre ele, să ai ocazia acum să o ”recuperezi”. Mai mult de atât, am îmbogățit cele consemnate de noi cu fotografiile tale, dar și cu multe completări preționase pe care ni le-ai trimis! Mulțumim acum tuturor celor care ne-au îmbogățit bagajul de cunoștințe cu informații prețioase!
1. TERS LALE
„Ters lale” (*ters = invers, lale = lalea) este o floare fermecătoare, învăluită în mister datorită aspectului său surprinzător, dar și datorită numeroaselor legende care circulă în jurul ei! Floarea mai poartă și denumirea de „ağlayan gelin” – „mireasa care plânge”, numele venind de la obiceiul răspândit în zona Anatoliei în care viitoarele mirese părăsesc casa părintească cu o bucată de pânză roșie legată pe cap. Ele ies din casă cu capul plecat, poziția lor semănând foarte tare cu cea a lalelei din postarea noastră.
În povestea lui Ferhat și a lui Șirin *un fel de Romeo și Julieta cu iz oriental*, întâlnim această floare în momentul în care Șirin află îndurerată de moartea preaiubitului ei Ferhat. Își ia viața, iar din locul în care au căzut primele ei picături de sânge se spune că au apărut aceste minunate flori roșii.
O altă legendă vorbește de locul în care impunătoarea Moschee Selimiye din Edirne urma să fie construită de către Mimar Sinan. Se spune că în acel loc exista o grădină mirifică de flori, ce aparținea unei femei. Arhitectul o anunță că exact acolo hotărâse sultanul să ridice cea mai impunătoare moschee văzută vreodată. Femeia nu voia nici în ruptul capului să renunțe la draga ei grădină, însă, în final, după lungi insistențe, a fost de acord cu dorința sultanului: ”Eğer eserde benden bir hatıra olursa bahçemi vereceğim.” „Îmi voi da grădina dacă în acest monument va exista ceva care să amintească de mine.” Ca urmare, Mimar Sinan a poruncit să fie sculptată în marmura unei coloane din moschee acest tip de lalea *vezi foto și locul evidențiat.
În trecut, această floare creștea exclusiv în provincia Hakkari din sud-estul Turciei, însă, odată cu trecerea timpului, ea a fost transportată clandestin în țările Europei, în prezent folosindu-se e în industria cosmetică și farmaceutică. De asemenea, reprezentarea acestei flori apare în picturile și miniaturile turcești.
2. ZEUS MAĞARASI – PEŞTERA LUI ZEUS
În provincia Aydın, pe malul Mării Egee, turiștii pot vizita Zeus Mağarası – Peştera Zeus, un loc mirific ce face parte din Parcul Național Delta Mare a Menderes-ului și Peninsula Dilek, aflat în apropiere de Güzelçamlı, Kuşadası. Pentru a ajunge la peşteră, trebuie să străbați o porțiune de 20 de metri, alunecoasă și strâmtă. Intrarea în peșteră este ascunsă de ochii curioșilor de o vegetație abundentă.
În interiorul peșterii există un fel de piscină în care apa de izvor de munte se amestecă cu apa sărată a mării. Vizitatorii înoată în acest ochi de apă cu adâncimea de 15 m și cu o culoare ireală. Conform mitologiei grecești, Zeus obișnuia să se ascundă în această peșteră de furia fratelui său Poseidon, zeul mărilor, cel care descătușa apele mării și trimitea valuri înalte în direcția peșterii. Un obicei practicat în acest loc este ca oamenii să atârne o bucată de material în copacul cu dorințe care se află în fața peșterii. Dacă te afli în apropiere de Efes, vizitează și acest parc național. E recomandat să porți încălțăminte specială pentru teren stâncos, nu sandale sau papuci. Apa din peșteră este curată și destul de rece, însă ideală într-o zi călduroasă de vară. Iată imagini cu parcul național în care se afla peștera
Marina, o altă prietenă dragă a comunității noastre, a adăugat la secțiunea de comentarii: ”Am fost acolo, dar nu am știut de copacul dorințelor, trebuie să mă reîntorc, nu pot lăsa lucrurile neterminate.”
3. COROANELE DE FLORI LA OCAZIILE FERICITE
Prietena noastră Loredana a imortalizat momentul de deschidere al unui magazin de îmbrăcăminte din Turcia și care are un element surprinzător pentru noi, românii: coroanele de flori! Iată ce a scris prietena noastră: ”Fotografia este surprinsă la deschiderea unui magazin de haine pentru copii din provincia Hatay. Da, ei așa fac buchetele de flori, în forma de „coroane”. De asemenea, același fel de aranjamente se mai trimit la inaugurări de magazine sau restaurante.”
Alexandra a adăugat: Eu am rămas surprinsă de faptul că se claxonează și se merge în convoi, în drum spre cununia civilă, un obicei întâlnit la noi mai mult la înmormântări, în drumul spre cimitir; prosoape agățate la oglinzile mașinilor, claxoane continue, puternice și convoi, așa arată drumul spre cununia civilă. Prima dată am crezut că am nimerit în mașina greșită, însă costumele strălucitoare și extrem de prețioase ale celor de lângă mine m-au convins că mergeam într-un loc ok.
Elena ne-a împărtășit și părerea ei: Noi aproape ca am primit o coroană la nunta din România, de la un prieten turc! Cred că ar fi leșinat bunica și mătușile mele! Tot în legătură cu coroanele, am observat că se trimit și la înmormântări, dar totodată există posibilitatea să închiriezi de la moschee o coroană din metal, iar bănuții ajung la caritate. Mi se pare o idee frumoasă!
Rere ne-a scris: Am văzut la o nuntă care se organiza într-un resort. Am înțepenit în primul moment. Mai erau și expuse toate pe un gard înalt, una peste alta, etalate, cu banderole…
Luminița: Da, în Turcia se duc coroane de flori la deschideri de magazine, restaurante, la nunți, la înmormântări mai puțin, chiar deloc în zonele rurale.
Cosmina: Coroana la evenimentele lor simbolizează starea materială a familiei. Cu cât mai multe coroane, cu atât familia este mai bogată și renumită.
Loredana: Înmormântarea la ei este cu foarte puțin fast. Eu aș prefera coroane cu flori la nuntă și botez. Din mormânt oricum nu o să le mai văd.
Derviș ve Aleyna: Chiar la nunta mea am primit „coroane”. Acum mă amuz, dar pe moment am făcut o față… Soțul meu nu apucase să mă informeze cu ce va urma. Am fost atât de emoționată că nici nu-mi amintesc prea multe. Impresionant a fost momentul când soțul mi-a ridicat voalul și m -a sărutat pe frunte, deși eu așteptăm să mă sărute pe gură…
Alakus: Pentru prima dată când am văzut astfel de coroane am rămas șocată fiind anormal comparativ cu tradiția noastră, însă, pe parcurs, realizezi că, de fapt, aceste mici diferențe fac ca fiecare cultură să fie frumoasă în felul ei!
4. ENGİNAR – Pălărioarele plutitoare
Piețele din orașele Turciei abundă în această perioadă de mini OZN-uri albe care plutesc nestigherite în ligheane cu apă rece și multă lămâie. Ce să fie? Ce să fie? Care-i leguma care se bălăcește fericită, dezgolită de toate hainele, fără să-i pese ochii indiscreți și pofticioși ai trecătorilor? Februarie-martie este perioada în care turcii cumpără unul dintre favoritele lor absolute: ”enginar” sau, în limba română, ”anghinarea”, o plantă mai puțin cunoscută nouă. Un mister așadar…
Dacă este să ne luăm după originea sa botanică, anghinarea nu este altceva decât un mărăcine comestibil, care arată extrem de bine. Aceste plante înalte sunt cultivate în Orientul Mijlociu și în Turcia, unde sunt considerate o adevărată delicatesă. Turcii îndepărtează de obicei frunzele și păstrează doar ”inima” plantei. În piețe, anghinarea proaspătă se poate vinde și împreună cu tulpina, astfel încât cumpărătorii să o poată pune în vază, la fel ca pe un buchet de flori!
În Turcia, anghinarea poate fi așadar cumpărată gata curățată, iar vânzătorul îți va oferi o pungă mică plină cu apă și zeamă de lămâie pentru a o transporta pe drumul către casă. Prețul uneia este de 2,5 – 3 lire. Poate te întrebi de ce anghinarea este atât de iubită în Turcia, de ce țara semilunei este patria lor…. Ei bine, planta este extrem de sensibilă la îngheț, așa că cei mai mari producători sunt țările cu un climat blând, cum sunt cele de pe malul Mării Mediterane: Turcia, Franța, Italia, Spania, Egipt, Israel, Algeria și Maroc.
Înainte de a fi preparată, anghinarea trebuie frecată cu sare și scufundată în apă rece, pentru a preveni decolorarea ei. Cel mai comun mod în care această legumă delicioasă este pregătită este următorul: fiartă la aburi cu ulei de măsline și servită ca atare, cu mărar, sau alături de bob – bakla, migdale și roșii. Preparatul poartă denumirea de ”zeytinyağlı enginar” – ”anghinare cu ulei de măsline”. Sunt servite reci, pe post de antreuri – meze – cum le numesc turcii. O altă variantă pe care o vei întâlni în Turcia este anghinarea umplută cu orez și mirodenii și învelită apoi în foi de viță, toată nebunia fiind scăldată în ulei de măsline!
Poți găsi ”inimi” sau ”miez” de anghinare gata curățate sub formă înghețată, în supermarketuri. Deși partea care se consumă este redusă ca dimensiune, aceasta e plină de substanțe benefice pentru organism, având calciu, proteine, provitamina A și vitamina B1. Iată aici, dacă ești curios, cum se curăță această plantă.
Mayya: Eu am băut apă de anghinare. Pentru ficat și pentru colesterol este super…
Delia Alina: Și anghinare necurățate și umplute, tot la fel de bune sunt! Am făcut doar o singură dată si mi-a plăcut, dar dacă avem „noroc” de o anghinare mai bătrână, atunci se fierb greu frunzele și atunci nu se prea poate mânca numai umplutura, eu am avut noroc cu o vecină care mi-a arătat cum trebuie să fie ca să se poată mânca, să nu fie frunza fibroasă, adică tare și foarte groasă.
Articol în curs de completare.
S-ar putea să-ți placă și
Turcia pe graba – Da sau nu?
Propriul Miracol
