Vaktiyle, küçük bir çocuk, her sabah uzaktaki bir evin altın pencerelerini seyrederdi. ~ Odată, un copil mic obișnuia în fiecare dimineață să urmărească ferestrele de aur ale unei case din depărtare. Bu ev, vadinin sonunda, yüksek bir tepenin üzerindeydi. ~ Această casă era la capătul văii, pe o colină înaltă. Pencereleri, doğan güneşin ışıkları altında, pırıl pırıl parlardı. ~ Ferestrele sale luceau frumos în razele soarelui de la răsărit. Çocuk, parlayan pencerelerin altından yapılmış olduğunu düşünürdü. ~ Copilul se gândea că acele ferestre care luceau erau făcute din aur. Bu güzelliklere yakın olmadığını düşünerek, üzülürdü. ~ Se întrista la gândul că nu era aproape de aceste frumuseți. Her akşam, bu evi yakından görmeyi hayal ederdi.…