Numele mici în limba turcă – ad sau isim – se folosesc întotdeauna înaintea numelui de familie – soyad sau soyisim. În general, turcii au un singur prenume, rareori se întâmplă se poarte mai multe. Până în anul 1934, când a fost adoptată legea numelor de familie, bărbații turci purtau drept nume de familie prenumele tatălui, la care adăugau cuvântul oğlu – fiul lui, spre exemplu Mustafaoğlu Ahmet – Ahmet, fiul lui Mustafa. Astăzi, formulările politicoase însoțite de ”domnule” sau ”doamna” se construiesc doar cu prenumele: Murat Bey – Domnul Murat, Aysun Hanım – Doamna Aysun. Majoritatea numelor sunt chiar cuvinte uzuale din limba turcă, cele mai multe dintre ele fiind…