Alina si Yaman (2) – Fericire la orizont

Povestea Alinei și a lui Yaman a început pe turcalaunceai.ro odată cu primul articol dedicat lor, chiar la începutul lunii februarie. Alina, prietena comunității noastre, ne povestea atunci cum a început totul, așa că dacă nu le știi povestea, recomandarea noastră este să începi cu prima parte *click pe link-ul de mai sus, de culoare roz* și să te reîntorci apoi la acest articol!

Îi mulțumim mult Alinei pentru dorința ei de a împărtăși în comunitate continuarea frumoasei ei povești! În ciuda unui program foarte aglomerat și a unor zile încărcate (vei înțelege despre ce este vorba citind articolul de astăzi până la final), prietena noastră s-a ambiționat și, târziu, după orele de serviciu, a pus pe hârtie, special pentru comunitatea noastră, a doua parte a poveștii ei de iubire.

Iată ce ne-a scris ea:

„Merhaba, prieteni!

Așa cum am promis, am revenit cu „tabloul” complet al evoluției relației dintre mine și Yaman. După cum bine știți, stadiul relației noastre la plecarea mea din Izmir a fost unul incert. Eu am ajuns acasă în Piatra Neamț și mi-am reluat activitățile mele de zi cu zi. Bineînțeles, noi doi am păstrat legătura.

Într-o seară, în timp ce vorbeam împreună cu Yaman, mi-a spus că și-a cumpărat bilet de avion pentru România fix după o lună de la plecarea mea din Izmir! Am fost destul de surprinsă că el face un pas atât de mare pentru începutul acestei relații. Zilele treceau, eu eram emoționată, îngrijorată, speriată, dar și fericită gândindu-mă la ziua în care el urma să ajungă în România și la mine acasă. Familia mea era fericită și își dorea nespus de mult să-l cunoască.

Pe 25 august 2017 Yaman era în România, mai exact, la Piatra Neamț. Am fost fericiți și emoționați să ne revedem într-un timp atât de scurt. Întâlnirea cu părinții mei a fost, de asemenea, una care ne-a făcut pe amândoi să avem sentimente de toate ,,culorile”. Eram vizibil emoționați, ne fâstâceam, nu găseam cuvintele potrivite, însă Yaman părea să fie pe placul părinților mei.

Yaman s-a acomodat în general destul de repede cu obiceiurile familiei noastre. La început era rezervat, vorbea destul de puțin, asculta mult, dar avea păreri pertinente și era glumeț când se simțea în largul lui. I-a fost destul de greu cu dialectul din Moldova. De fiecare dată când nu înțelegea un cuvânt, se uita la mine cerându-mi din priviri să îi traduc în engleză. A petrecut două săptămâni în Piatra Neamț, timp în care relația noastră s-a consolidat. Aveam sentimente unul pentru celălalt și deja existau promisiuni pe termen lung.

Timpul petrecut împreună dar și cu familia mea ne-a făcut să ne cunoaștem mai bine, să ne știm limitele. El a observat și cum sunt eu acasă, în mediul meu, alături de familia mea. Yaman era îndragostit de mine (el oricum spune că a simțit din prima clipă că eu sunt aleasa inimii lui), însă pentru mine dragostea e altfel, la mine este nevoie de timp ca sentimentele să prindă rădăcini. Dar el reușise să intre în acel loc ascuns din inima mea și, prin lucruri simple, a reușit să-mi câștige încrederea.

În timpul petrecut aici, Yaman s-a bucurat de locurile frumoase, dar și de oamenii cunoscuți prin intermediul meu. Noi deja eram un cuplu, ceea ce pe mine mă speria într-un fel, dar Yaman era destul de optimist. Viitorul era greu pentru noi doi deoarece nu reușeam să vedem cum am putea fi într-o relație obișnuită. Era greu cu vizitele, el având mereu nevoie de viză, iar eu nu puteam merge în Turcia ori de câte ori voiam. Eram limitați în ceea ce privește evoluția relației. Tatăl lui fiind grav bolnav, avea mare nevoie de el acolo în Izmir. În plus, era prea repede să decidem ceva, dar, în același timp, ne dădeam seama că nu vom putea avea o relație la distanță.

 Alina și Yaman în România

Cele două săptămâni în România au fost suficiente pentru Yaman să își dea seama că dorește o relație cu mine și același lucru îl simțeam și eu. Despărțirea a fost destul de grea, noi doi ne promisesem că ne vom revedea de Crăciun, să facem sărbătorile împreună la Piatra Neamț. Erau aproape trei luni în care noi urma să vorbim doar pe internet. Lunile treceau greu, dar știam că ne vom întâlni cât de curând.

În luna octombrie, din păcate, tatăl lui Yaman a încetat din viață. Eu nu am reușit să îl cunosc personal, dar am avut ocazia să vorbesc cu dumnealui prin apel video atunci când Yaman era în România. Au fost momente grele prin care Yaman a trecut alături de mama lui, care i-a fost alături. Eu nu puteam pleca în Turcia, aveam angajamente în cadrul seviciului ce trebuiau duse la bun sfârșit, iar el îmi cerea mereu să îi fiu alături. După două săptămâni, mai mult Yaman decât eu, am decis că trebuie să ne vedem neapărat. El a făcut tot ce s-a putut ca eu să ajung în Turcia. Mi-a făcut cadou bilete de avion pentru Istanbul (știa că acesta e visul meu), așa că nu mi-a mai rămas decât să îmi fac bagajele și să plec spre Istanbul, locul în care noi doi ne-am reîndrăgostit și ne-am regăsit. Și acum pot simți îmbrățișarea nesfârșită din aeroport și bătăile inimilor noastre care păreau să fie una singură.

Am petrecut zece zile în Istanbul, zece zile în care ne-am spus durerile, supărările și neputința. Au fost zece zile în care noi doi am învățat să luăm viața de la zero, să ne bucurăm de lucrurile simple, să zâmbim atunci când afară ploua sau era soare, să ne bucurăm de tot ceea ce simțeam unul pentru celălalt și, mai ales, să ne iubim.

Au fost zile în care chiar ne-am simțit în altă lume, Istanbulul este o altă lume, este linia fină unde noi doi ne-am găsit echilibrul. Vizitele la Moscheea Sultanahmet, Muzeul Ayasofya și Moscheea Suleymaniye au fost ceva mirific. Liniștea, curățenia, cultura, respectul, chemarea la rugăciune te fac să nu-ți mai dorești să pleci. Yaman m-a convins cu greu că trebuie să mai și plecăm. Plimbările pe Bosfor au fost nelipsite, zi după zi.

Seara petrecută lângă celebrul pod Fatih Sultan Mehmet a fost una despre care pot spune sigur că a reprezentat îndeplinirea visului meu. Era minunat să îl vezi atât de aproape, atât de impozant, cu atât de mare importanță, cu alte cuvinte, era acel pod imens și frumos luminat din toate filmele turcești. A fost nemaipomenit, îmi doream să aduc cu mine acasa tot ceea ce vedeam acolo sau cel puțin să pot transpune în poze sau filmări trăirea și emoția de a fi pentru prima dată acolo cu persoana iubită. Cântecele, atmosfera, oamenii liniștiți, priveliștea, toate delicatesele turcești care îți făceau cu ochiul erau minunate.

Un alt loc impresionant a fost Turnul Galata. Acolo ne-am putut bucura de priveliștea Bosforului și a întregului Istanbul. Palatul Topkapı este un muzeu ce trebuie vizitat neaparat, dar nici Palatul Dolmabahçe nu este de ratat. Există atât de multe locuri cu o puternică încărcătură istorică în Istanbul, încât eu nu voiam să mai plec din acel oraș.

Alina și Yaman, reîntâlnire emonționantă în Istanbul

Au fost zile frumoase petrecute împreună, am vizitat locuri la care eu doar visam, dar, din păcate, așa cum toate lucrurile frumoase durează puțin, așa și noi a trebuit să mergem spre casele noastre. Despărțirea a fost grea, dar știam că aveam să petrecem sărbătorile de Crăciun împreună la Piatra Neamț.

Zis și făcut! Yaman a venit în România pe data de 21 decembrie, așa cum mi-a promis. Obiceiurile noastre din zona Moldovei l-au impresionat mult. Vremea a ținut cu noi și ne-am plimbat, iar Yaman a cunoscut și alte persoane importante din familia mea: mătuși, unchi, verișori și, nu în ultimul rând, bunici.

În prima zi de Crăciun, familia noastră merge la biserică, așa că Yaman a dorit să mă însoțească, ocazie cu care a luat contact cu religia noastră. Yaman avea de data aceasta trei luni de viză (maximul pe care îl poți obține în 6 luni). Bineînțeles că au urmat o mulțime de discuții în legătură cu viza, timpul petrecut împreună și, în cele din urmă, Yaman mi-a spus că el mă cunoaște suficient încât să își dorească să fiu soția lui pentru toată viața. Îmi era greu să cred că el simte toate acestea într-un timp atât de scurt, însă eu, la rândul meu, simțeam că îl iubesc și știam că o relație care depinde de viza unui stat nu poate continua la nesfârșit.

La mijlocul lunii ianuarie el a fost nevoit să plece pentru niște acte în Izmir și s-a întors în luna februarie, de data asta cu mențiunea că el nu se mai reîntoarce în Turcia. Pe 25 februarie Yaman m-a invitat la un frumos restaurant din orașul Piatra Neamț, după multe insistențe începute din data de 14 februarie și refuzuri din partea mea din diferite motive plauzibile. Odată ajunși acolo, ne-am comandat ceva de mâncare și am început să discutăm despre noi. Eu, la un moment dat, îl întreb pe Yaman cum se simte în relația cu mine, iar răspunsul lui a fost unul șocant! A început prin a-mi spune că el nu crede că noi doi vom avea un viitor împreună și că ar trebui să ne oprim aici. Nu am reușit să-i răspund nimic, căci eram șocată de vorbele lui, nu-mi venea să cred că el a insistat să mergem la un restaurant pentru a-mi spune de fapt că urmează să ne despărțim!

Odată schimbată la față, Yaman a scos de sub masă o cutie neagră pe care o deschide și în interiorul căreia strălucea un frumos inel cu diamant! Chiar în acel moment a sosit și întrebarea: ,,Vrei să fii soția mea?” Nu vedeam decât oamenii din tot restaurantul care se uitau la noi. A fost un moment pe care nu îl voi uita, iar acum, când îmi readuc aminte, îmi dau seama că-l retrăiesc la aceeași intensitate.

Era un amalgam de sentimente în sufletul meu, iar răspunsul a fost ,,Da!” Sper că nu va-ți gândit la alt răspuns! Primele persoane pe care le-am sunat după ce am plecat din restaurant au fost mamele noastre. Mama mea a fost mai șocată decât mine, dar fericită, iar mama lui Yaman știa de existența inelului și s-a bucurat că, în sfârșit, Yaman a făcut pasul. Pentru că știam că el nu mai are mult din perioada de valabilitate a  vizei, am decis să facem cununia civilă mai repede, adică la sfârșitul lunii aprilie, iar nunta propriu-zisă anul viitor. Cununia civilă vine cu foarte mari emoții pentru ambele familii, dar și cu o mulțime de acte de la diverse instituții.

Yaman a fost nevoit să plece în Izmir la mijlocul lunii martie pentru a mai avea viză și pentru a veni la cununia noastră împreună cu mama lui, care nu a mai vizitat România până acum. Abia aștept întâlnirea dintre mama lui și părinții mei, sunt convinsă că se vor înțelege de minune, iar eu și Yaman vom fi fericiți să îi vedem și pe ei alături de noi într-o zi așa de importantă. Poate că nu o să vă vină să credeți că doi oameni din țări diferite, din culturi diferite, de religii diferite se pot îndrăgosti atât de repede și pot lua decizii așa de importante pentru viitorul lor atât de repede.

Prima parte a poveștii mele de turcalaunceai.ro mea a fost denumită ,,Curajul răsplătit,, și vă pot spune că, într-adevăr, a fost răsplătit! Nu regret niciun pas din cei făcuți și sunt convinsă că amândoi am luat decizia potrivită pentru sufletul nostru! Lumea din jurul meu este destul de reticentă pentru simplu fapt că el este turc și pentru că se aud atât de multe povești urâte despre ei, dar eu nu văd nici turcul din el, nici musulmanul din el, ci văd omul pe care eu îl iubesc și care mă respectă. Simt din toată inima că pot avea încredere.

Vreau să multumesc paginii ,,Turca la un ceai,, pentru simplul fapt că ne-a adus împreună și, că prin intermediul vostru, am reușit să ne cunoștem. Nu în ultimul rând îi multumesc lui Dumnezeu pentru că vedem în noi doi esența și nu lucrurile lumești care te împiedică să fii cu adevărat fericit.

Dragii mei, nu o viză, nu o țară, nu o religie te opresc din a-ți atinge fericirea, acestea sunt detalii. Important este ceea ce simți cu adevărat pentru persoana de lângă tine. Asta te face să treci peste obstacolele puse de societate și de țarile în care trăim. Vă mulțumesc că mi-ați urmărit povestea și promit să revin cu poze de la cununia civilă doar pentru a ne măsura fericirea pe chip.

Vă îmbrățișez!”

Dragă Alina, așa cum ai scris și tu, curajul tău a fost răsplătit. Din plin. Și fericirea voastră e încă la început. Îți dorim să te bucuri de alesul tău, de multă înțelegere și de momente extraordinare! Ne-ar face mare plăcere și onoare să te însoțim în călătoria ta și pe mai departe!

Turca La Un Ceai 

*** Actualizare articol: Cei doi prieteni frumoși ai comunității noastre și-au unit destinele în primăvara anului 2018, iar acum tinerii căsătoriți locuiesc împreună în România, în Piatra Neamț, orașul natal al Alinei.