Baclavaua, bat-o vina!

BACLAVÁ, baclavale, s. f. Prăjitură preparată din foi de plăcintă, nuci sau migdale și miere ori sirop de zahăr. – Din tc. baklava.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiția baclavalei de pe dex.ro. Dragă Laura, tu nu ai gustat niciodată dintr-o baclava adevărată?  Cum să scrii o definiție atât de necuprinzătoare?!

Dragi prieteni, haideți să propunem noi definiții pentru acest desert divin! Unele care să îi facă cu adevărat dreptate! 

BA-CLA-VA!
Și-acum de sus în jos: VA-CLA-BA!
Cum, nici acum n-ai recunoscut-o?! E gama pofticioșilor după dulciuri turcești!

Ai pregătit? Pregăteși? Vei pregăti?

Cum ”ce”?! Desigur, este vorba despre baclavaua turcească! Dacă încă nu ești stăpân pe conjugarea acestui desert, iaca am găsit pentru tine două variante de rețetă ca să n-ai nicio scuză la toamnă! 
http://www.in-familie.ro/baclava/
https://homemadebyelena.com/2014/09/17/baclavale-turcesti/

Bianca este prietena din comunitatea TurcaLaUnCeai care acum ceva timp ne-a ademenit cu o vitrină dulce-foc! Pretextul ideal ca să aflăm mai multe informații despre dulcele național al turcilor: ba – cla – va!

”Baclava este un desert recunoscut ca specific turcesc, dar puţini cunosc istoria lui. Se ştie că dacă vrei să cumperi aşa ceva este indicat să mergi într-un magazin sau cofetărie turcească, dar mail ales să te pregăteşti pentru ceva foarte dulce.

Iată zece lucruri despre baclava şi despre istoria ei.

1. Este un desert foarte dulce, pe bază de miere, popular în zonele de sub dominaţia Imperiului Otoman, în Asia, şi în zonele apropiate, fiind recunoscut ca un desert specific turcesc.
2. Baclavaua se întâlneşte în Arabia, Iran, Caucaz, Afghanistan şi Asia Centrală.
3. Deşi începuturile acestui desert sunt incerte, cel mai probabil a fost creat pentru prima dată în bucătăria imperială a Palatului Topkapi.
4. Alte teorii susţin că baclavaua ar proveni din Asiria, fiind conceput în Mesopotamia, fiind menţionată într-o carte de bucate.
5. De asemenea, o reţetă veche de baclava se găseşte într-o carte de bucate scrisă în 1330 sub dinastia Yuan.
6. În Turcia, oraşul Gaziantep e faimos pentru baclavaua sa, deşi se pare că această reţetă a ajuns aici din Damasc abia în 1871.
7. În 2008, turcii au patentat denumirea de „Antep Baklava”.
8. În Bosnia-Herţegovina, reţeta are foarte multe nuci şi miere. Bosniecii consuma baclava doar al ocazii speciale deseori în timpul Ramadanului.
9. În Iran există o versiune mai uscată de baclava, care e tăiată în formă de romburi mai mici şi aromată cu apa de trandafiri.
10. În Afghanistan, baclavaua e tăiată în triunghiuri mici se e acoperită cu fistic pisat. (www.historia.ro)

”Între toate dulciurile, baclavaua e …unul dintre cele mai dulci. Și e dulcele pe care-l pot mânca oricând în ciuda faptului că-i atât de dulce. Nu pot mânca oricât, de obicei a doua bucățică îmi pune capac și nu mai vreau să mănânc altceva preț de câteva ore, dar îmi place gustul și unde prind o baclava care să merite, nu ezit. Din păcate, nu toate baclavalele merită. Cele pe care le găsim în comerț la noi sunt făcute cu margarină, prea puțină umplutură și mult prea mult zahăr, la preț de baclava adevărată. Atât au înțeles ei din baclava, că-i foarte dulce. Sigur că este, dar pe lângă asta, e și însiropată iar siropul are gust (tradițional se face cu apă de trandafiri), sigur că-i o bombă energetică dar energia vine-n mare parte de la nuci, care sunt din belșug. O să vă arăt versiunea mea de baclava, pe care, între noi fie vorba, o poate face oricine. Mă rog, aproape oricine.”
Vezi în continuare care este rețeta propusă de Adi Hădean: http://www.adihadean.ro/2011/09/baclava

”Baclava = desert de neînlocuit, care nu poate fi comparat cu niciun alt produs de patiserie.
Fiecare foaie a baclavalei, garnisită cu miere, unt, fistic, nuci sau alune, spune o poveste; astfel, dacă savurezi (și nu e loc de alt verb aici) o baclava dimineața, povestea ei te va energiza și îți va aduce zâmbetul pe buze cel puțin jumătate de zi; baclavaua savurată la prânz te va teleporta într-o lume plină de arome și de culori, specifică Turciei, desigur  ; și, dacă, din varii motive, până seara ai ratat întâlnirea cu povestea zilei, acum nu mai ai nicio scuză: împreună cu familia și/sau prietenii, vei avea ocazia să scrii povestea zilei de mâine și doar acest „dulce” îți va garanta că veți vorbi dulce (“Tatlı yiyelim, tatlı konușalım”, cum spun turcii!)

Aceasta este definiția prietenei noastre Alice pentru desertul atât de îndrăgit al turcilor! Ce spui, l-a descris bine?