Hoinareala cu Ramona prin Kapadokya

Oricând ai călători în acest ţinut, mii de sentimente aşteaptă să te năpădească flămânde: bucurie, uimire, nostalgie, speranţă, iubire, recunoştinţă… Fiecare anotimp ascunde nuanţe aparte, iar fiecare secundă îţi dă prilejul să descoperi alte şi alte unghiuri fascinante şi fără pereche.

Dacă te-ai gândit că-i greu să ajungi acolo, Ramona, prietena noastră de pe Facebook, îţi va demonstra contrariul. Echipată cu o tonă de vise şi speranţe, pregătită cu un rucsac imens în care să adune toate amintirile şi experienţele ce urmau să devină doar ale ei, Ramona a găsit portiţa către o lume aparte, uitată de civilizaţie, de zgomot, de modernitate. Portiţa către o vacanţă perfectă!

Aflăm împreună de la Ramona despre traseul excursiei:

„M-am întors de curând din Turcia şi doresc să împărtăşesc tuturor câteva impresii şi imagini din miraculoasa călătorie în Kapadokya. Este un ţinut de vis şi de foarte mare importanţă pentru începuturile creştinismului în Imperiul Bizantin. Scurta vacanţă a fost organizată de mine, împreună cu alte 3 prietene. Am cumpărat biletele de avion prin ianuarie: Bucureşti – Istanbul (tur-retur), Istanbul – Nevşehir şi Kayseri – Istanbul. Zborurile domestice sunt destul de ieftine şi Pegasus Airlines are multe oferte.

În Nevşehir am fost preluate de o maşină care ne-a dus la hotelul Cave Art din Mustafapaşa, un orăşel aflat la vreo 3 km de Ürgüp. Am fost oarecum mulţumite de cazare (cu mic dejun inclus) şi spun asta pentru că au fost 2 nopţi un  pic mai reci si, deţi caloriferele au fost fierbinţi toată noaptea, pe sub uşa de la intrare urla vântul.

Iniţial am vrut să închiriem acolo o maşină şi să vizităm singure ce vrem, dar în prima zi, am vizitat Mustafapaşa şi Ürgüp, mergând cu dolmuş-ul (un fel de microbuz pe care-l folosesc turcii pentru transportul în comun), iar în a doua şi a treia zi, la sfatul patroanei hotelului nostru, am apelat la o agenţie care ne-a oferit un tur nemaipomenit de frumos şi ne-a pus la dispoziţie şi un ghid.

În prima zi am vizitat câteva ruine din zona Mustafapaşa (Mănăstirea Sf. Ioan şi alte câteva grote în care au trăit creştini greci) şi apoi oraşul Ürgüp (Dealul Dorintelor, Asmalı Konak – casa în care s-a filmat serialul Yer Gok Ask, muzeul din Ürgüp). Tot aici am mâncat un pide fantastic de bun, există în oraş un restaurant faimos pentru asta. Din păcate, nu-mi mai aduc aminte numele…

În a doua zi am vizitat Valea Dervent – Dervent Vadisi (cu diferite roci în forme care mai de care mai diferite), Paşabağları (stânci din rocă vulcanică şi lavă în formă de ciuperci, foste locuinţe ale primilor călugari creştini),  Muzeul în aer libre din Goreme – Göreme Açıkhava Müzesi (aici am văzut Biserica Şarpelui, Biserica Sandalei – unde apare într-o frescă inclusiv un musulman care se presupune ca ar fi fost prieten al primilor creştini şi aceştia, în semn de recunoştinţă, l-ar fi pictat într-una din scenele care înfrumuseţează biserica, Avanos (oraş renumit pentru olărit, unde am şi asistat la o lecţie de acest gen), Esentepe (atelier de şlefuire şi prelucrare a onixului) şi Uçhisar Kalesi (unde am admirat Valea porumbeilor – Güvercinlik Vadisi, renumită pentru numărul mare de porumbei care-şi au cuibul în roca vulcanică din vale).

A treia zi am vizitat Derinkuyu – orasul de sub pământ, locul care m-a impresionat până la lacrimi. Este extraordinar să poţi atinge astăzi aceeaşi stâncă şi să poţi parcurge aceleaşi trepte ca primii creştini din secolul al II-lea d. Ch. Se coboară la aproximariv 80-82 de metri sub pământ şi se parcurg nişte coridoare foarte înguste şi joase. Celor care au probleme cu inima sau suferă de claustrofobie nu le este recomandată vizitarea acestui site arheologic care face parte din patrimoniul universal UNESCO. După aceea, am vizitat valea Ihlara, despre care cred că este superbă primavara sau vara. Aici am urcat foarte multe trepte pentru a ajunge sus, la unele grote unde au fost descoperite diferite lăcaşe de cult. Foarte interesant este că primii creştini nu ieşeau afară ca să meargă în vizită la vecini, comunicarea şi vizitele se făceau prin tunele săpate în roca vulcanică.

Al treilea obiectiv turistic a fost Belisirma – acolo unde am mâncat o ciorbă de linte foarte gustoasă şi un testi kebab delicios, fel de mâncare specific zonei.

Ultimul obiectiv vizitat a fost Mănăstirea Selim (aproape de locaţia unde au început primele filmări pentru prima trilogie Războiul Stelelor. Din păcate, din cauza conflictelor dintre turci si ciprioţi, acestea nu au fost finalizate acolo, echipa de filmare trebuind să se mute în Tunisia). Pentru a ajunge să o vezi, trebuie sa urci un deal destul de înalt, dar când ajungi în vârf, uiţi oboseala pentru că priveliştea îţi taie de-a dreptul rasuflarea.

Fiindcă tot veni vorba de felurile de mâncare delicioase din Turcia, doresc sa recomand viitorilor vizitatori ai Capadociei, restaurantul „Uranos & Sarikaya”. Mâncarea este extrem de delicioasă, se poate asculta muzică tradiţională turcească şi uneori se poate chiar urmări şi spectacolul ameţitor al dervişilor rotitori. Restaurantul este săpat în piatră, nu există nicăieri lumină naturală, însă totul este extrem de frumos.

Dragi prieteni ai acestei pagini, vă invit să vizitaţi aceste locuri, nu costă foarte mult şi vă asigur că nu veţi regreta călătoria, din contră! Turcii sunt un popor foarte primitor, mâncarea este foarte gustoasă şi nu foarte scumpă, iar cazarea la fel. Fiţi curajoşi, încercaţi ceva nou şi să nu vă fie frică să vizitaţi o ţară musulmană! Vă dau acest sfat pentru că eu am avut mari reţineri prima dată, dar vă spun sincer ca aş merge acolo oricând fără ezitare. Chiar aveţi ce să vedeţi şi să admiraţi. Acestea sunt doar câteva lucruri pe care pot să vi le împărtăşesc despre aceasta a doua vizită în Turcia. Şi, cu siguranţă, nu va fi ultima…

Cu respect,

Ramona Comanescu”