Pe urmele Alinei în magicul Safranbolu

Şi a fost o fotografă plimbăreaţă,
Frumoasă, oacheşă şi tare vorbăreaţă,
Colindă mări, colindă oraşe,
Castele, faleze şi locuri haioase,
Ceai, cafea, avea din plin,
Noi îi spunem doar … aferin!

Alina Dogru, prietena noastră din Istanbul, merită din plin cea mai frumoasă poezie din lume, căci ea ne-a oferit atât de multe momente de bucurie prin imaginile sale, încât mica creaţie de mai sus este departe de a fi suficientă! Prietenii vechi de pe pagina noastră de Facebook, TurcaLaUnCeai, o cunosc bine, ei fiindu-i dedicat un întreg album de fotografii! Ultima escapadă a Alinei a fost tocmai în Safranbolu, „Orasul şofranului”, acolo unde străzile înguste, în pantă, amintesc la fiecare pas de vremuri demult apuse, localnicii trăiesc ca acum două sute de ani, iar mâncarea cu specific otoman este pe gustul turiştilor. Alina, continuă tu, te rugăm! 🙂

„Am mers acolo, la nunta unui prieten şi am decis să mai rămânem încă o noapte pentru a vedea acest oraș. Un loc magic, o întoarcere in timp. Un loc în care îţi dorești să te aşezi, să priveşti şi să visezi. Simți cum te invadează liniștea!

Safranbolu se află în partea de nord a țării, în vecinătatea Mării Negre, drumul ne-a luat aproximativ patru ore, din Istanbul, cu mașina. Este un oraș al caselor vechi, cu o istorie de peste 3000 de ani, te introduce în Turcia veche, iar din acest motiv, al conservării tradițiilor, a intrat în lista UNESCO pe 17 Decembrie 1994 (știți voi ce înseamnă 17 Decembrie pentru mine – este ziua mea, un alt punct ce mă unește de aceasta lume). Casele albe cu rame de geam pictate în maro, străduțele din piatră, magazinele pline de suveniruri, multitudinea de sortimente de rahat (cocos, smochine, portocale, ciocolata… etc), liniștea si bunătatea oamenilor acoperiti de timp, toate astea aduc fericire în sufletul călătorului.

Când ne-am decis sa plecăm spre Istanbul, am avut de ales, să mergem direct spre casă sau să vizitam lacul din regiunea Bolu. Deși eram obositi, am spus aşa, cu jumătate de gură, hai sa vizitam si asta… Deși nu eram impresionată să văd un lac. Dar cum, în viaţă, aşa se întâmplă mereu… Locul acesta mi-a plăcut parca cel mai mult!

Gölcük este un lac artificial aflat la 14 km la sud de oraş, a fost creat pentru a stinge eventualele incendii, este înconjurat de păduri, păduri imense, unde aerul simți că îti curăţă toți porii. Este o locaţie perfectă pentru o plimbare sau un picnic în aer liber, noi am dat o tură lacului, am băut apa proaspătă din izvoarele foarte frumos amplasate în pădure, iar apoi am poposit la un mic restaurant tradițional!

O doamna pe la vreo 50 de ani, ne-a întâmpinat , cu o căldura sinceră, cu un zâmbet pe care ai vrea să-l iei acasă! Deși nu aveau ciorbă în meniu, a făcut rost de o porție, şi chiar dacă nu ar fi găsit, era pe punctul de a pregăti pe loc ciorba atât de mult cerută de fetiţa mea.

Mantı, sărmăluţele în foi de viţă, sosul de usturoi, varză murată, pâinea de casă dar şi cafeaua turcească… ne-au plăcut nespus de tare! Ce m-a impresionat, au fost acele „poșetuțe” crosetate pentru tacâmuri. Chiar am insistat să cumpăr câteva pentru acasă, dar nu s-a putut, nu erau de vânzare!

Cam aceasta este povestioara despre aceste locuri, acum m-am întors acasă… Mi-am întrerupt curăţenia şi organizarea casei pentru această scurtă vacanţă! Şi nu-mi pare rău, acum muncesc mai cu spor!”