Cele mai interesante legende ale Turciei

Legenda lui Sarıkız

Una dintre cele mai faimoase legende turcești are legătură cu unul dintre cele mai înalte vârfuri din munții Kazdağları, situați în regiunile Mării Egee și Mării Marmara. Cu mult, mult timp în urmă, o foarte frumoasă fată, pe nume Sarıkız, locuia în Güre, un sat ai cărui tineri doreau cu toții să se căsătorească cu frumoasa fată.

Atunci când tatăl său a luat decizia că niciunul dintre ei nu este suficient de bun pentru a se căsători cu ea, tinerii satului au complotat împotriva lui și au hotărât să-l mintă, spunând că fata lui a făcut ceva extrem de rușinos. Au cerut ca aceasta să fie omorâtă sau să fie alungată din sat. Pentru că tatăl său nu putea să aibă inima să-și omoare fata, a dus-o pe vârful muntelui Kazdağları, în speranța că aceasta va supraviețui de una singură.

Tânăra fata a reușit să supraviețuiască și încă i-a ajutat pe cei care se rătăciseră. Când tatăl său a aflat că era încă în viață, a vizitat-o și a descoperit că ajunsese să fie o crescătoare de gâște (KAZ înseamnă „gâscă” în limba turcă). În prezent, vârful pe care se află mormântul lui Sarıkız este denumit după numele ei, în timp ce vârful pe care tatăl ei este înmormântat a fost numit Babatepe, în traducere Vârful Tatălui.

Legenda Peșterii cu oglinzi – Aynalı Mağara

Această legendă vine din Amasya și ne povestește despre fata unui rege. Aceasta era atât de frumoasă, încât era nevoie să își acopere fața. Când tatăl său a decis că este timpul să se căsătorească, a dat sfoară în regiune că cine reușea să-i ridice vălul și să reziste frumuseții ei, văzând dincolo de aspectul ei, urma să îi devină soț.

În urma anunțului făcut, o mulțime de tineri au ajuns în Amasya și, unul câte unul, se prăbușeau la vederea ei. Această situație a continuat timp de mai multe zile, până când un foarte sărac, dar curajos tânăr a spus că vrea să își încerce norocul. Când tânărul a ridicat vălul fetei, o conexie atât de puternică s-a format între ei încât un foc i-a cuprins și au murit pe loc.

Au fost îngropați într-o peșteră în afara orașului, iar de fiecare dată când soarele strălucește luminează la fel de puternic ca fața acelei fete frumoase.

Legenda Fortăreței din Kütahya

Potrivit acestei legende, demult de tot, tare demult, Kütahya, oraș al Turciei, era locuit de uriași. Într-o zi, conducătorul lor le-a spus să se alinieze și să stea umăr lângă umăr pentru a putea transporta bucăți de stâncă de pe muntele Nemrut până pe Dealul Hisar. Uriașii au început să construiască o fortăreață. A luat mult timp până când au fost ridicate zidurile și până când drumurile să fie săpate cu mâinile goale. Conducătorul lor, în vârstă de 1000 de ani, și-a văzut fiul murind atunci când avea 300 de ani. Conducătorul, care văzuse moartea pentru prima dată, a fost dezgustat și, uitându-se la fortăreața pe care a construit-o, a spus că dacă știa că moartea există în acea zonă nu ar fi pus niciodată o piatră una peste cealaltă.

Legenda Antalyei

Antalya este un tărâm cu o legendă specială: se povestește că regele Pergamului, Attalus al II-lea, le-a dat poruncă soldaților săi să găsească raiul pe pământ. Iar ei i-au spus că acest loc se găsește pe malul Mării Mediterane, între vârfurile înzăpezite ale munților Taurus și plajele cu nisip alb de pe litoralul turcesc. Conducătorul a decis să înalțe un oraș nemaiîntâlnit, înconjurat de munți maiestuoși, cascade spectaculoase și peisaje de vis, și l-a numit Attaleja (după numele întemeietorului său).

Legenda lui Fırat şi Şirin

Legenda lui Ferhat și a lui Șirin este una dintre cele mai celebre povești din folclorul turcesc și se pare că explică existența șanțurilor săpate în stâncă care se pot vizita astăzi în frumosul oraș Amasya.

Se spune că, pe vremea perșilor, trăia un vestit tânăr muralist, pe nume Ferhat. El este pus să împodobească conacul pe care Sultana Mehmene Banu poruncise să-i fie ridicat surorii sale, Șirin. În timp ce decorează pereții conacului, Ferhat se îndrăgostește de Șirin, iar aceasta, la rândul său, prinde drag de tânărul artist. Ferhat cere sultanei mâna lui Șirin, însă Sultana Mehmene Banu îi pune o condiție: acesta trebuie să sape în stâncă șanțuri pentru a aduce apa în oraș tocmai de la Muntele Elma. Înflăcărat de o dragoste puternică, tânărul se pune pe săpat, iar după kilometri întregi de șanțuri săpate se pregătește să-și ducă la sfârșit sarcina. Chiar atunci, Mehmene Banu o trimite pe bătrâna sa doică să-i ducă lui Ferhat tragica veste că Șirin nu mai este în viață. De durere, își aruncă târnăcopul în aer, iar în cădere acesta îl accidentează pe tânăr care piere astfel într-un mod tragic. La aflarea veștii, Șirin aleargă la locul în care cel pe care îl iubea își găsise sfârșitul și, de durere, se aruncă de la înălțime, pe stânci. Cel doi îndrăgostiți sunt înmormântați împreună, aproape de locul în care și-au găsit amândoi sfârșitul.

Ağlayan gelin – Mireasa care plânge

„Ters lale” (*ters = invers, lale = lalea) este o floare fermecătoare, învăluită în mister datorită aspectului său surprinzător, dar și datorită numeroaselor legende care circulă în jurul ei!

Floarea mai poartă și denumirea de „ağlayan gelin” – „mireasa care plânge”, numele venind de la obiceiul răspândit în zona Anatoliei în care viitoarele mirese părăsesc casa părintească cu o bucată de pânză roșie legată pe cap. Ele ies din casă cu capul plecat, poziția lor semănând foarte tare cu cea a lalelei din postarea noastră.

În povestea lui Ferhat și a lui Șirin *un fel de Romeo și Julieta cu iz oriental*, întâlnim această floare în momentul în care Șirin află îndurerată de moartea preaiubitului ei Ferhat. Își ia viața, iar din locul în care au căzut primele ei picături de sânge se spune că au apărut aceste minunate flori roșii.

O altă legendă vorbește de locul în care impunătoarea Moschee Selimiye din Edirne urma să fie construită de către Mimar Sinan. Se spune că în acel loc exista o grădină mirifică de flori, ce aparținea unei femei. Arhitectul o anunță că exact acolo hotărâse sultanul să ridice cea mai impunătoare moschee văzută vreodată. Femeia nu voia nici în ruptul capului să renunțe la draga ei grădină, însă, în final, după lungi insistențe, a fost de acord cu dorința sultanului: ”Eğer eserde benden bir hatıra olursa bahçemi vereceğim.” „Îmi voi da grădina dacă în acest monument va exista ceva care să amintească de mine.” Ca urmare, Mimar Sinan a poruncit să fie sculptată în marmura unei coloane din moschee acest tip de lalea *vezi foto și locul evidențiat.

În trecut, această floare creștea exclusiv în provincia Hakkari din sud-estul Turciei, însă, odată cu trecerea timpului, ea a fost transportată clandestin în țările Europei, în prezent folosindu-se e în industria cosmetică și farmaceutică. De asemenea, reprezentarea acestei flori apare în picturile și miniaturile turcești.

Diamantul legendar din Palatul Topkapı

Mândria colecţiei de bijuterii din Palatul Topkapı şi totodată cel mai scump exponat individual, Kaşıkçı Elması ~ Diamantul Lingurarul, considerat al patrulea cel mai mare diamant din lume, este păstrat în condiţii de maximă siguranţă. Este un diamant de 86 de carate, şlefuit în formă de pară, montat în argint şi înconjurat pe două rânduri de 49 briliante. Legenda din spatele diamantului spune că un pescar foarte sărac din Yenikapı, İstanbul, colinda ţărmul cu mâine în buzunarele goale. El a găsit în gunoiul de la mal o piatră lucitoare şi a început s-o întoarcă pe o parte şi pe alta, neştiind ce reprezintă cu adevărat. După câteva zile a intrat în primul magazin de bijuterii ce i-a ieşit în cale, a arătat obiectul găsit şi a primit următorul răspuns: „E o bucată de sticlă colorată, ia-l înapoi dacă vrei, sau poţi să-l laşi aici, ca să nu zici că ai bătut drumul degeaba. Îţi dau 3 linguri pe el.” Pescarul, gândindu-se că nu are la ce să-i folosească acel obiect fără valoare, acceptă târgul bijutierului. Când valoarea diamantului a fost descoperită, se spune că acesta a fost cumpărat de un vizir bogat şi oferit în dar sultanului.

Turnul lui Leandru – Kız Kulesi (Turnul fetei) – Istanbul

Insuliţa care delimitează oarecum apele Bosforului de cele ale Mării Marmara este fortificată cu un turn de piatră încă din timpuri străvechi. Legenda greacă ţesută în jurul acestui edificiu aminteşte de Heros, o tânără fată întemniţată în turn, ce în fiecare noapte aprindea un felinar pentru a-i indica drumul iubitului său, Leandros. Într-o noapte furtunoasă, felinarul s-a stins brusc iar Leandros a pierit în apele învolburate, în drum spre iubita sa. Varianta turcească a acestei legende povesteşte cum un împărat de pe vremea bizantinilor era îngrozit că unica sa fiică va pieri în urma unei muşcături de şarpe, aşa cum îi fusese prezis la naştere. Temător, o închise pe fată în turn, departe de uscat. La aniversarea celor 18 ani, se spune că un şarpe se strecură în coşul cu fructe adus ca dar fetei, iar aceasta muri de muşcătura sa.

Akdamar Adası – Insula Akdamar

Aflată pe Lacul vulcanic Van, cu o suprafaţă de doar 0,7 km pătraţi, insula adăposteşte o biserică armenească din secolul al X lea, Catedrala Sfânta Cruce. Este o legendă frumoasă şi tristă, despre o poveste de iubire, majoritatea poveștilor de iubire sunt triste, dintre un tânăr şi prințesa Tamar, ce locuia pe insulă. În fiecare noapte, el înota până la prințesă, ajutat fiind de lumina purtata cu grijă de fată. Într-o zi, tatăl fetei a aflat despre povestea lor de iubire şi a distrus opaițul îndrăgostitei. Fără lumina fetei, fără lumina iubirii, tânărul s-a înecat, strigând „Ah, Tamar!” De aici și numele insulei, Akdamar.

Kızkumu – locul în care mergi pe mare

Dacă ești în zona Marmaris, e musai să „mergi pe mare” la Kızkumu, în satul Orhaniye, Muğla, locul în care vei da peste „bir doğa harikası” ~ „o minune a naturii”, așa cum o numesc turcii!

O fâșie de nisip roșu cu lățimea de 3 metri se întinde în larg pe o distanță de 600 de metri, iar fotografiile surprinse de la înălțime dau impresia că cei care o traversează merg realmente pe apă! Satul în care se află minunea, Orhaniye, este celebru pentru natura fascinantă, pădurile de brazi și golfulețe pitorești.

Dacă vrei să te plimbi pe această fâșie de nisip, nu uita încălțările speciale pentru pietriș. Cel mai bine este să ajungi aici dimineața devreme sau la apusul soarelui, atunci când nu este multă aglomerație, mulți  turiști venind aici special cu autocarele în excursii organizate de câte o zi.

Ca orice loc plin de mister al Turciei, și Kızkumu are legenda sa: Se spune că, în timpuri străvechi, acest ținut era condus de un rege răzbunător și necruțător, tatăl unei fete nespus de frumoase, blânde și foarte bună la suflet. Prințesa prinse drag de un pescar sărac și începu să se întâlnească cu acesta pe ascuns în fiecare seară, aprinzându-i în semn de prezență o făclie de pe malul opus. Regele avea gânduri mărețe cu fiica sa, ea fiind deja promisă unui alt rege din altă țară. La aflarea veștii că prințesa se întâlnește cu un biet pescar, regele își puse soldații să o urmărească, o prinseră chiar când aceasta voia să aprindă flacăra care i-ar fi luminat calea pescarului. Un alt soldat făcu întocmai ca prințesa, păcălindu-l pe bietul pescar dornic să-și revadă iubita. Când prințesa înțelese că soldații urmau să-l omoare pe tânăr, se smuci din brațele acestora și începu să alerge către mare. Chiar în acel moment, se întâmplă o minune: sub fiecare pas pe care fata îl făcea, se strângea nisip, sub forma unui drum care o ducea la pescar. Chiar când cei doi urmau să ajungă unul la celălalt, săgeata unuia dintre soldați o nimeri pe fată, care rănită coloră cu sângele ei nisipul în roșu. Pescarul o urcă pe prințesă în barcă și se făcu nevăzut. Nimeni nu a mai auzit vreodată de cei doi. La intrarea în Kızkumu vei vedea statuia fetei din această frumoasă legendă.

 

Aşure

Cea de-a zecea zi a lunii Muharrem din calendarul Islamic este popular cunoscută sub numele de Ziua Aşure. În zilele 9, 10 şi 11 ale lunii se ţine post, se înalţă rugăciuni speciale şi se consumă un preparat specific: Aşure! „Aşure” sau „Budinca lui Noe” este pregătită de gospodinele din Turcia după o reţetă păstrată din generaţie în generaţie şi care trebuie făcută din cel puţin şapte ingrediente: fasole, grâu, năut, orez, zahăr, fructe uscate şi seminţe. Deseori se adaugă caise uscate, migdale, nucă, smochinele, alune dar şi apă de trandafiri şi stafide. Numărul ingredientelor trebuie să fie întotdeaua impar. Reţetele variază în funcţie de zonă şi de familie. Deliciosul desert este servit prietenilor şi vecinilor.

Legenda legată de aceast preparat spune că Noe, ajuns cu arca pe uscat după Marele Potop, pregăteşte o mâncare din ultimele provizii rămase: seminţe şi grâne.

Ştii cine a fost Pierre Loti?

Cafeneaua care îi poartă numele, aflată pe vârful colinei Eyüp, la 20 de minute de mers pe jos de la Moscheea cu acelaşi nume, e locul ideal să admiri privelişti de vis spre Cornul de Aur. Locul în cauză poartă numele poetului şi ofiţerului naval francez Pierre Loti, cel care a frecventat localul în timpul şederii sale în Istanbul, în anul 1876. Despre Loti circulă şi o legendă interesantă: căsătorit în Franţa, se îndrăgosteşte iremediabil de o tânără şi frumoasă turcoaică dintr-un harem, căreia îi dedică şi romanul Aziyade. Tânăra de 18 ani rămâne marea iubire a poetului, aceasta purtând până în clipa morţii un inel cu numele ei.

Copacul lui Moise

Musa Ağacı, din satul Hıdırbey, Hatay. Conform legendei, acest copac este chiar toiagul lui Moise înverzit!

Turiști și localnici sunt atrași de acest copac mitic de lângă Samandağ. Își fac o fotografie lângă legendarul copac și se bucură de atmosfera frumoasă din jurul lui: o ceainărie își desfășoară activitatea în acest peisaj idilic ce înconjoară copacul. Vezi aici exact la ce ne referim: https://www.youtube.com/watch?v=vxuJ8QL2goY

Copoacul lui Moise, despre care se crede că este mai vechi de 3000 de ani, are o înălțime de 17 m, iar circumferința trunchiului său depășește 7 m. Trunchiul său este gol pe dinăuntru, poți intra și ieși cu ușurință din el.

Există și o poveste legată de acest copac: se spune că Profetul Moise a ieșit din mare și, împreună cu Profetul Hıdır, au ajuns în acest sat. Moise și-a rezemat toiagul și a băut din apa care trecea prin apropiere și despre care se spunea că este chiar apa veșnică. Moise a observat cum, imediat după ce a terminat de băut apa, togaiul său înverzise. Oamenii cred că acel copac este copacul de astăzi din Hıdırbey!

Dacă te afli în Hatay, e musai să treci și pe aici: toată lumea laudă atmosfera liniștită ce înconjoară locul, oamenii prietenoși și extrem de primitori. Te poți relaxa savurând un ceai turcesc la una din măsuțele de lemn, poți admira coroana impresionantă a copacului sau poți face cumpărături de la artizanii sau producătorii locali. Multe cupluri vin aici pentru a se căsători, având convingerea că locul acesta este unul cu adevărat sfânt.

Peștera Cüceler

Peștera se află în apropierea satului Sapadere, la 37 km nord-est față de orașul Alanya. A fost inclusă în circuitul turistic în anul 2012, în prezent fiind cunoscută mai mult de localnici. Personal am întâlnit persoane rezidente în Alanya care nu auziseră de existența acestei peșteri.

Potrivit legendei, în anii 1900, se crede că un om de statură mică și care fusese ținta violenței în propria familie a fugit din casă și s-a ascuns de rudele sale în această peșteră. Într-o zi, un cioban care își păștea oile l-a zărit și i-a informat familia, care l-a readus acasă. De la acest eveniment, localnicii au numit și s-au referit la această peșteră drept Cüceler, adică „peștera piticilor”. În perioada otomană, localnicii care nu doreau să plătească impozitele datorate proprietarilor de oi și capre foloseau peștera pentru a-și ascunde animalele de colectorii de taxe.