Împreună
Un an cu mult roşu de Turcia să ai.
Roșul ceaiului turcesc plin de savoare, plimbări tihnite în asfințit, privire îmbătată de iubire.
Miros sărat de mare și soare, condimente picurate ușor în suflet. Pentru un 2024 în care să te apropii și să atingi sclipiri magice, de vis, devenite, peste noapte, realitate.
Șoaptele mării ce mângâie țărmul lin, într-un dulce ritm care te-adoarme de-a dreptul, asfințitul ce țintuiește în loc timpul și amintirile.
Căldură senină și adieri cum parcă doar acolo găsim: de mână cu fericirea, de braț cu mulțumirea, așa să fie anul tău. Regretele să-ți fie transformate în bucuria învățării, a creșterii. Nopțile negre să fie scurte și udate de bucuria dimineții. E o certitudine că și cea mai neagră noapte își are dimineața ei.
Ai deja în ochi o sclipire, o stea a norocului, un tăciune aprins care nu se stinge niciodată. Privești drept în lumină și crezi cu tărie că miracolele există, aproape, tangibile, și merg să fie descoperite, create, șlefuite.
Mai mult…
Poate în acest an, indiferent de momentul în care începe el, vei începe mai mult să crezi și să îndrăznești. Dincolo de clișee și citate. Poate vei începe să simți tot ceea ce vrei să trăiești și pas cu pas, cu determinare și dorință fierbinte, să le transformi în realitate. Un text atipic pentru un blog dedicat limbii și culturii din Turcia. Nu e atipic pentru noi, cei din Comunitatea Turca La Un Ceai. Mesajele de suflet au fost omniprezente aici. Blogul sau site-ul pot fi mai mult de atât. De un mesaj frumos, de o traducere bună. Aceste rânduri au un autor și, poate, mai mulți cititori. Și fiecare ascunde, adânc în sufletul său, trăiri felurite. O bucățică din noi freamătă la te miri ce… La o privire în care recunoaștem o intensitate neobișnuită, care ne ia prin surprindere, la un vers care-ți spune povestea, deși nu cunoști autorul, la o rază roz de soare ce străpunge, puternic, un nor colorat… La un cuvânt în turcă ce-ți amintește de niște ani frumoși, din trecut, sau poate pe care îi întrevezi în viitor… La glasul pescărușilor din Istanbulul scăldat în nuanțe marine, care-ți par că sunt de la tine de acasă, deși te-ai născut departe de mare, de apă… Figuri familiare, sunete ce-ți spun o melodie dintr-o altă viață. Toate astea ne sunt aproape și poate că e bine să fim uneori mai sensibili.
Să dăm frâu lacrimilor, dacă asta simțim.
Sau să ne jucăm ca un copil fără griji, într-o copilărie colorată în frumos și pur.